My love+your love = Super Luv~

Bum Mee nu mai vorbi cu acel copil, mai ales după ce aflase cum se numea. De fapt, nu ăsta era chiar motivul real pentru care nu-l băga în seamă, doar că discuția lor se cam terminase și micuțul coborîse. Ea nici atunci nu observă că era în autobuzul greșit. Cât de aiurită era!
Aproape că ațipise în timp ce mașina mergea pe diferite străzi, pe care ea nu mai fusese niciodată. Doar că fusese trezită într-un moment de vocea șoferului:
- Aceasta a fost ultima cursă, vă rugăm pe toți să coborâți.
Sări în sus când auzise și coborî, așa cum i se zise. Imediat după asta, ușile se închiseră și autobuzul dus fusese.
Bum Mee privea în jur și în mod ciudat nu văzuse nimic cunoscut. Dar de ce? Tocmai când văzuse în fața ei plaja înțelese de ce. Luase autobuzul greșit. Își dăduse o palmă peste cap. Acum se întunecase deja și nu avea cum să ajungă acasă. Locul în care se afla era în partea cealaltă a orașului față de cartierul său.
O luase drept înainte, cu privirea în jos. Poate vedea pe cineva pe plaja, oricine care ar fi dus-o acasă, dar nu era prea sigură de asta. Mai putea avea oare încredere în vreun necunoscut după tot ce i se întâmplase? Normal că nu.
Cu toate astea un singurul lucru o încânta: priveliștea. Avea mare în fața ei, iar momentul apusul era chiar acum. Parcă era un tablou, unul dintre cele pe care le făcea bunicul ei când ea era mică și atunci reuși să zâmbească din nou.
„ Ce amintiri... ! ” își zise în gând, apoi se descălță și îșu luase pantofii în mâini, pentru a simți mai bine nisipul acela ce-i trezea lucruri frumoase din trecut.

Mergeau in continuare cu rasete si zambete pe tot drumul. In sfarsit chiar astepta asta si mintile i-au fost sterse de toate neplacerile zilei. Era ciudat de a fi acu doua clipe supra-in-calduri si acum racorit de toti si toate. Inspira si expira la greu aerul proaspat de afara sau mai bine zis, deschis si incepu sa isi ridica mainile de o pate si alta cand erau pe-o trotuar incepand sa se invarte.
- Aww... Mark... asta e atat de super...!
Satenul il privi cu niste ochi mari si clipi des, neintelegandu-l pe superiorul lui.
M: - De cand nu ati mai ieist in lume sefu? se auzi o intrebare nestingherita din partea angajatului ce il facu pe tanar sa rada fortat.
Chiar trecuse vreme de cand nu iesi si statu in birou printre hartii si dosare, nu se mai plimba, distra sau altele. Avea doar munca pe cap si glumea doar cu clientii, colegii de afaceri si angajati, iar la ultima parte cel mai des cu Mark.
- Nici eu nu stiu...! raspunse usor tanarul simtind cum vine spre el o adiere calma de vant ce ii facu pletele bretonului sa danseze intruna.
Brusc fuse trezit de catre celalalt.
M: - Ia uitati... am ajuns!
- Unde? intreba acesta si se intoarse spre directia care i-o arata celalalt, realizand ca erau prin apropierea plajii.
- O nu... tu glumesti...
M: - Am zis si eu sa va mai destindeti putin! o facu celalalt pe copilasul nevinovat.
M: - Si in plus... acuma se intuneca... nu mai putem da inapoi...! continuase satenul cu joaca.
Tanarul i se adresa imediat cu un ton autoritar cand i spuse numele, facandu-l sa se sperie, dar urmatoare lui replica il facea sa se calmeze total.
- Te ador... stii exact de ce am nevoie si cand am...
M: - Eu ma duc sa vad de camere la hotelul care ati incercat sa il deschideti aici... cine stie... poate il repuneti pe picioare... revin repede... dumneavoastra, daca doriti, puteti sa va mai plimbati... Uitati... nu e minunat apusul?
- Da. Este... Multumesc din nou! raspunse brunetul zambind si apoi il vazu pe celalalt cum disparuse intr-o fractiune de secunda si il lasase singur.
Nu comenta nimic, convenindu-i situatia si incepu sa se plimbe aiurea pe strada, placandu-i ce vedea partea cealalta, valurile erau superbe pe timpul inoptatului, straluceau usor si se puteau deosebi de tot din jur, in timp ce soarele parea adormit, dar nu dorea sa-si inchida ochii. Era genul de peisaj care il incanta foarte mult.

Lui Bum Mee îi venea să zâmbească într-una când vedea imaginea din fața ei. Totul părea... perfect. Mereu adorase marea, deși îi era frică să înnoate din cauza unor incidente din copilărie.
De data aceasta se apropie de mal și se opri acolo la un moment dat, aplecându-se în jos. Găsise o groază de scoici, cu forme ciudate, dar totuși foarte interesante. Îi atraseră foarte ușor privirea.
- Ce drăăăguț! zise, cu voce tare, încât sigur speriase și peștii.
Apoi începu să aleagă câteva și le examină forma, culoarea, mirosul... tot ce se putea analiza la asemenea „lucruri” din mare.
Noroc că avea o mică gentuță la ea, așa că le puse acolo. Găsise și unele mai mare, pe care sigur le va folosi să-și decoreze puțin acvariu cu pești de acasă. Acasă... își repetase ea cuvântul, întrebându-se dacă asta seară va dormi acolo, dar deja știa răspunsul. Nu avea cum să ajungă, era prea departe și nici o mașină nu mai circula acum. Bani nu mai avea, deci nu putea lua vreun taxi. Mai avea o variantă: să meargă pe jos, dar nu era atât de bună. Pe străzi erau o groază de bețivi și altfel de oameni ciudați, ce i-ar fi putut făcut rău cu ușurință. Și sigur i-ar fi făcut, pentru că ea era mereu lipsită de apărare, micuță și... era clar că nu se poate lupta cu cineva.
La un moment dat simți o prezență în spatele ei. Se sperie automat, dar cum întoarse privirea oftă ușuroată. Era doar un cățeluș, unul foarte drăgut.
- Hey amice, ce faci?
Animalul începuse să dea vesel din coadă și veni lângă Bum Mee, cu o privire foarte sweet. Ea nu rezistă și începu să-l mângăie, așezându-se mai bine pe nisip, alături de el.

In plimbarea sa de-a lungul malului si a observarii apei il cuprinse o energie de a vrea sa inoate. Pacat ca era seara si tarziu si putea raci usor. Ofta scurt, continuandu-si plimbarea si scotandu-si adidasii din picioare pentru a putea simti apa ce mergea sub el.
Se strecura usor mai incolo pana ce apa ajunse pana la genunchi si zambi incet.
- "Repede se mai intuneca!" gandi, uitandu-se la soarele care numai nu facea cu mana.
Auzi niste pasi din spate, dar nu se intoarse insa il sperie ceva.
M: - Sefu... sefu.. am rezolvat!
Tipa atat de tare celalalt incat il facu pe brunet sa-si piarda echilibru si sa cada in apa, inghitind o mare portie si udandu-si toate hainele.
Inchise ochii din reflex, simtind apa cum il acapareaza si nu se putea ridica de acolo ca il va intampina frigul.
M: - Sefu.... imi pare rau... sunteti bine? il intreba satenul pe celalalt, asteptandu-i remarca.
- Sunt bine...! incerca el sa raspunda desi se ineca cu atata apa si o tusi pe jumatate afara.
- Ciudat e cam cald...! observa mai atent temperatura apei.
M: - A fost mult soare azi... dar cred ca e din cauza ca ati ramas blocat acolo...
Tanarul rase si se ridica, in final din loc, simtindu-si apa cum se scurge de pe toate hainele lui. Era greu sa se miste de acolo, caci parca toate il trageau in jos.
M: - Sefu... nu am vrut sa va inec...!
- Nu face nimic... ii raspunse acesta amuzat si apoi ii sugerara sa se mai plimbe putin pe mal, inainte sa ajunga in hotel, dandu-si cu mana peste corp, pentru a usca cat de cat hainele, desi nu reusi mult.
Cei doi incepusera sa mearga exact cum si-au propus, insa acesta se opri la jumatatea drumului cand observa ca malul nu era asa pustiu cum credea. Teroare zilei reveni in mintea sa si se injura ca nu lasase hainele reci cum iesise din apa, caci acu daca se incalzea nu va fi asa rau.
Isi prinse angajatul rapid pe brat si ii spuse:
- Hai inapoi... vreau la hotel acuma...
Satenul clipi la el de cateva ori, neintelegandu-l.
M: - Relaxati-va sefu' nu va mananca valurile...! apoi celalalt isi duse privirea spre unde se uita si Kim si o vazu pe fata.
M: - Hei... uite... lume... hai sa ne luam la discutii! spuse el vesel si o lua la fuga inainte, simtind cum scapa din stransoarea brunetului, de fapt Kim il scapa.
Ramase in loc, in timp ce Mark alerga inainte si nemaistiind ce sa faca isi ridica ochii catre cer, zicandu-si o rugaciune in minte. Nici el nu stia de ce face asta... niciodata nu apelase la forta divina pentru a-si calma spiritul, dar se pare ca in ziua aia toate ii erau impotriva.
M: - Buna...! isi auzi partenerul cum o saluta pe fata si se aseza langa ea, iar adolescentul isi dadu seama ca o recunoscuse, numai avea de ales si trebuia sa indrepte pasii intracolo, asa ca o facuse.

Bum Mee se tot juca cu acel cățeluș, care nu se oprea din dat din coadă. Era foarte vesel și asta îi aduse și fetei un zâmbet pe buze, unul sincer. Nu crezuse că va face asta prea curând după tot ce pățise.
- Hmm... trebuie să-ți pun un nume. Ce spui de „ Dream ” ? animalul lătră tare, parcă ar fi răspuns „da”. Asta o făcu pe tânără să chicotească, numai că se opri, pentru că cineva se așezase lângă ea. Era un băiat, iar acesta o și saluta. Ah, perfect, băieți... ! Deja se săturase de ei, dar tipul părea destul de inocent. Dar totuși, după tot ce i se întâmplase, nu dorea să mai dea ochii cu vreun băiat, să poarte vreo discuție cu aceștia. Cel puțin nu pentru o vreme, până ce își va reveni din starea de depresie.
Își mușcă cu putere buza inferioară, zicându-și că e mai bine să-l ocolească și pe el, mai ales că nu-l cunoștea, dar aproape de el era și Kim, pe care ea nu-l văzuse.
Se ridică de jos și spuse că trebuie să plece neapărat. Nu-l mai lăsă pe acesta să răspundă, fiindcă Bum Mee fugi. În graba ei, nu îl observă pe Kim și se ciocni de el. Se ciocnise atât de tare încât îl doborî în nisipul moale și ea ajunse peste el.
În momentul impactului închise ochii, dar când simți că ateriză pe ceva moale, îi deschise foarte rapid. Rămase ca și șocată când observă cine era dinaintea ochilor ei. Iar el?! Fusese prima ei reacție, și totuși se și sperie.
- Kim... ce naiba cauți aici? Tu n-ai de gând să-mi dai pace?!

O privise pe tanara in toata agitatia ei, neimaginandu-si ca ii crease o stare asa de teama, fatza de sexul opus. Muscarea buzei il facu pe baiat sa prinda in pumn, foarte strans, haina care o avea pe el, care daca ar fi putut vorbi, probabil ca urla in clipa aceea.
Ii urmari graba cand evita conversatia cu Mark, neintelegand cum se poate teme de acesta, el nu ii facuse nimic si era un baiat bun, spre deosebire de el. Apoi o vazuse apropiindu-se din ce in ce mai mult. Nici nu avuse timp sa se fereasca din drum, caci aceasta se si izbi de el, facandu-l pe baiat, sa-si piarda echilibru si sa cada pe spate.
Isi inchise si el ochii pentru cateva clipe, cat sa simta ca aterizase pe sol, apoi si-i desprinse si in fata sa, aparuse chipul fetei. Parca ar fi vazut o splendoare in aceea clipa, nemaiputandu-si lua ochii de pe ea, stralucea in ochii sai.
Din pacate simti cum tanara se temea de el, vroia sa o imbratiseze si sa ii zica 'totul e bine, sunt aici' insa constientizase ca el i-a facut rau si nu o tinuse in protectie, cum ar fi trebuit.
Ii asculta replica atent, nestiind daca sa raspunda cu adevarat ce simtea sau ce nu.
- "Kim... ar vrea sa te tina nonstop in fata ochilor sai..!" gandi brunetul, inmuindu-si privirea, devenind mult mai blanda, nemaibagand in seama nici nisipul ce era dedesubtul lui, nici sunetul marii, avea in fata ceva mult mai splendit.
Isi musca buza, fara sa se observe, constient ca fata asteapta un raspuns.
- "Ah esti frumoasa...!" isi zise in minte si dadu cu mana pe chipul fetei, conturandu-l, crezand ca isi imagineaza faptul ca o atinge, fara sa constientizeze lucrul ca el chiar asta facea.
In cele din urma isi dadu seama, caci vroia sa se apropie, insa respiratia tinerei il facu sa se trezeasca la realitate, marindu-si ochii si retragandu-si rapid mana.
- Se pare ca destinul chiar vrea sa ne intalnim... "sa ma tortureze..." ! raspunse, in cele din urma, foarte vag.
- Nici nu stiu daca sa ii multumesc sau sa-l urasc toata viata pentru asta! adauga, apoi, pe un ton mai soptit, incat s-ar fi putut spune ca s-a pierdut rapid.
Simti din nou aceea ardoare de a o imbratisa, trecandu-si rapid mainile in nisip, ca sa se abtina, desi stia ca el nu o sa faca prea mare lucru.

Bum Mee înghiți în sec când căzuse peste Kim și de abia își deschise ochii. Dar când o făcu nu mai întâlni acea privire rece și furioasă a băiatului, era una calmă, chiar blândă. Acest lucru o făcu să se mire, era foarte surprinsă. Îl clipa următoare nici nu realiză că roși foarte puternic. Poate că avea câteva sentimente pentru el, amestecate cu frică.
Dacă nu s-ar fi ajuns la ce se întâmplace cu câteva ore în urmă, acum lui Bum Mee momentul i s-ar fi părut foarte frumos. De fapt, ea chiar își închipui atunci că nimic rău nu se întâmplase între ei și își așeză capul pe pieptul băiatului, aproape îmbrățisându-l și având ocazia să îi audă bătăile agitate ale inimii.
- Scuze... știi că sunt bleagă!
Făcuse din nou acea față de cățeluș, la care era imposibil să reziști. Își îndoise ușor buza, iar ochii ei parcă străluceau mai mult și erau și mai mari.
<<Se pare ca destinul chiar vrea sa ne intalnim...>>
Ascultă cu atenție replica băiatului și în același se ridică puțin, încât să-l privească în ochi.
- Și dacă va trebui să cedez destinului? Nu vreau să se repete ce ai făcut azi.Bum Mee lăsă privirea în jos și încercă să-și abțină lacrimile. Îi părea rău că totul se petrecuse așa de urât, dar într-un fel fusese din cauza ei și a acelei glume proaste. Dacă nu o făcea acum totul ar fi fost mai mult decât bine.
Dar de abia acum realizase ca o luase valul complet și că trebuia să se îndepărteze de Hero, așa se dăduse la o parte de peste el și se așeză pe nisip, la un metru depărtare de el.

Ii urmarise fata rosiatica a fetei, crezand-o chiar adorabila. Zambi incet, apoi isi mari ochii cand tanara isi asezase capul pe pieptul lui, simtind cum isi pierdea respiratia in clipa respectiva. Isi simti inima cum plesnea in fiecare secunda.
Cu toate acestea, replica fetei il facu sa rada.
- Da, stiu ca esti....! o aproba baiatul si se uita pentru o clipa peste umarul ei, vazandu-i angajatul cum ii facea semne de plecare.
Din nou era in stare de incertitudine, nestiind daca sa fie agitat sau sa se bucure mana nu mai poate.
- "Mai bine las totul sa mearga de la sine!"
Ii asculta si cealalta replica, intelegand-o intr-un mod bizar.
O cuprinse, vrand sa ii transmita ca nu ii va face nimic rau, dar nu dura mult, caci bratele ii se desprinse cand fata se duse in partea cealalta, oftand nereceptibil.
Isi ridica spatele de pe nisip, scuturandu-si usor mainile, caci ii ramase ceva si pe el, urmarindu-l cum dispare.
- "Dac-as putea sa fac sa dispara si asa ce am facut...!" gandi acesta urmarind in continuare, dar nu mai statuse mult, caci parca privirea vroia alta imagine si facu capul sa se intoarca sa o poata vedea pe fata.
Ii aparu un usor zambet pe chip, nu ar schimba momentul acela pentru nimic in lume, apoi realizase ca nu ii raspunse fetei si ca se asternu tacerea intre ei. Inspira putin din aerul marii si-l expira inapoi, pentru a-si regla ideile si a nu isca sa iasa afara din gura sa, vreo fraza suparatoare.
- Tu iti controlezi destinul Bum Mee, se poate schimba oricand...isi gasi in cele din urma, replica, reglandu-si respiratia cum era.

Bum Mee rămase uimită când Kim o îmbrățișă, dar îi dădu drumul imediat, pentru că ea se ridică. Dar în acele clipe se simțise ca la început, când îl cunoscuse, înainte să se întâmple ceea ce se întâmplase.
Oftă scurt și încet când se îndepărtă de el și îl privi cu coada ochiului în timp ce îi vorbi. Da, avea dreptate, ea își putea controla destinul, dar acum nu știa ce ar fi mai bine să facă. Poate trebuia să fugă în continuare de Kim, dar era sigură că asta nu dorea.
Pierdută în gânduri nici nu realiză că un val mai puternic se izbi de mal și îi stropi destul de bine pe amândoi. Hainele lor arătau de parcă tocmai ieșiseră din apă.
- Aish... firar să fie! spuse încet, dar nervoasă. Nu suporta să pățească așa ceva. Nu că nu i-ar fi plăcut apa, dar știa că acum fiind seara, va fi frig și o să răcească, pentru că era destul de sensibilă.

Continua sa se uite dupa fata, imaginandu-si unele momente placute. Din pacate, valul de apa care navali deasupra lor il trezi la realitate. Incepu sa clipeasca de mai multe ori, punandu-si mana prin parul ud si realizand ca arata ca si cand tocmai se inecase.
Oricum cand termina cu analiza sa, reveni repede la fata, imaginandu-si dupa panica ei ca se temea sa raceasca.
- Ai camera la hotel? o intreba brusc, ridicandu-se in picioare si apropiindu-se de ea, ramanand la o distanta scurta, dar totusi fara sa o atinga.
- Sau ai nevoie de ajutor? Poti merge cu mine pana acolo si iti fac eu cinste cu rezervarea si de asemenea am sa am grija...
Isi musca buza destul de tare, pana ce simti o substanta rosiatica la marginea lor; era dovada ca ii era greu sa zica ceea ce tocmai urma.
- Am sa incerc sa te evit pe cat posibilul..
Dupa replica isi lasa capul in jos, ascunzandu-si ochii dupa suvitele de breton brunete si isi dadu cu limba peste buze, pentru a se curati si de substanta rosiatica.

Bum Mee se ridica în picioare și se uită înspre hainele ei. Erau ude și stăteau lipite pe corpul ei. Deja simțea cum începe să i se facă frig și încercă să se încălzească singură, prin a-și freca mâinile.
- Cameră la hotel? întrebă ea, uimită de propunerea băiatul. Ce ar fi trebui să facă? Să accepte? Doar asta se întreba, deși era sigură că n-o să se mai repete nimic rău din ceea ce pățise.
- Nu am cameră, dar.... închiriez una, nu trebuie să-mi faci tu cinste, mulțumesc oricum.
Peste câteva secunde, așa cum crezuse că se va și întâmpla, Bum Mee începu să strănute. Nu făcu asta decât de câteva ori, dar știa că e foarte posibil să o prindă răceala chiar acum. Însă când se opri, se întoarse spre Kim și rămase uimită de ce văzu.
- Ce ți-ai făcut la buză? De ce sângerează? începu să-l întrebe îngrijorată și din instinct veni la el, începând să-l șteargă de lichidul roșu cu mâneca bluzei de pe ea.
- Te doare? întrebă, pe un ton calm și aproape șoptit, privindu-l fix în ochi, deși în ultimele câteva ore nu avusese curajul s-o facă.

Ii ascultase in aceeasi stare de pana atunci, cu privirea ferita, deslusind fiecare sunet al fetei. Stia ca il navalise in sange un lucru interzis si avea de gand sa-l otraveasca pana la maxim.
Deabia in momentul stranutului isi ridica tanarul ochii spre ea si pali la fata. Ii observa pasii ca intr-o transa, iar vorbele ii zburau aiurea.
-"Ce mi-am facut unde?" se intreba ca o fantoma, iar apoi simti maneca fetei curatandu-l.
Ramase asa si o privi inapoi in ochi. Isi aseza mana peste cea a fetei, inchizandu-si ochii si parea ca parca se mangaia cu atingerea aceea.
- Poate...! ii raspunse intrun final foarte slab fetei, pe un ton care parea ca nu ar dori sa lase nici marea sa-l auda ci doar ea.
- Dar nu atat de mult cat a durut pana acu! continua la final, deschizandu-si ochii si uitandu-se inapoi spre ea.
Isi aminti apoi ca fata sta in curent, asa ca se stradui pe cat posibilul sa revina la realitate. Se apropiase mai mult, luandusi jacheta si infasurand-o in jurul fetei. Apoi o ridica rapid in brate, fara a zice ceva, incepand sa alerge pana la hotel.
In tot timpul alergarii nu scoase nici macar o interjectie iar privirea sa era numai inainte.
In cele din urma ajunsera si astfel ii dadu drumul fetei cand se aflau in fata receptiei si amintindu-si deabia in clipa aceea sa rasufle.

Bum Mee îi șterse ușor sângele, sperând să nu-l doară prea tare, apoi, când termină, zâmbi scurt. Nici numai apucă să spună ceva, fiindcă văzu cum Kim își puse cămașa în jurul ei, pentru a o încălzi. Ea apucă să îi zâmbească, pentru câteva clipe, apoi se trezi în brațele lui. O ținu așa până la hotel și chiar alergă până acolo. Se miră foarte mult că nu făcuse nici o pauză pe drum și că îndurase să o care atâta drum.
Atunci când o lăsă jos, ea îi zise:
- Să știi că puteam să merg și singură, dar... mersi! fetei îi veni chiar s-l îmbrățișeze, dar se abținu de data asta și se mulțumi dar cu un zâmbet și veșnica ei fașă de cățeluș.
- Ah, da... bluza... ! își aduse ea aminte și în același timp o dădu jos, înapoind-o băiatului, cu toate că îi era așa cald și bine cu ea.
- Mulțumesc, Kim! Deci, la ce cameră voi sta? întrebă curioasă și foarte nerăbdătoare să ajungă acolo. Singurele lucruri la care se mai gândea acum erau patul, haine uscat și somn, fiindcă era tare obosită după o zi ca asta. Cel puțin, rezolvase cât de cât problem cu băiatul. Știa că nu ar trebui să-i dea așa ușor o a doua șansă, dar acum chiar simțea că poate avea încredere în el.

Ii zambise inapoi fetei, placandu-i cum se reflecteaza sclipirea pe fata ei. Intotdeauna zambetul face un om mai frumos, iar pe fata, o facea... o amintire a celor mai placute lucruri.
- "Asa ceva vedeam doar in Rai..!" realiza baiatul, punandu-si mana peste buze.
- Cu placere...! ii spuse acesta in timp ce isi intinse mana ca sa ia bluza fetei si ii facu un semn receptionerei si tanara imediat ii dadu o cheie baiatului.
O studia pentru cateva clipe si apoi spuse:
- Se pare ca la 61... se opri brunetul, inmanandu-i cheia si asteptand-o pe fata sa o ia.
Nici nu stia daca sa-i spuna sau nu ca vor fi perete in perete, asa ca isi muscase inca o data buza. Ii revinea in minte poze de prima oara cand o intalnise, fiindca era tot uda si in situatie care avea nevoie de ajutor si de-un ceai cald.
Parca l-ar fi izbit ideea si isi duse ochii catre receptionera zicand sa aduca la camera fetei si un ceai. Fata ii zambi ca semn de intelegere si il aproba din cap.
Apoi tacere deplina din partea baiatului, isi mai duse privirea catre fata, analizand-o, parca i s-ar fi dat in fata o imagine ce nu ar avea voie sa o vada, dar totusi cerul se indurase de el. Simti in clipa aceea ca putea sa-i zica toata secretele lui si deschise gura pentru a aplica asta, dar apoi realiza: locul, oamenii din jur si ca nu erau singuri cum credea el, precum si faptul ca nu mai avea cheia in mana si nici nu stia de ce mai avea mana in aer.
Isi cobori ochii in pamant, ducandu-si si mana jos, apoi incepu sa mearga fantomatic pe langa fata iar cand ajunse in dreptul ei, soptise usor:
- Noapte buna...!
Dupa care nici bine nu o lua dupa un perete, incat si disparuse, folosind teleportarea pentru a ajunge la el in camera. Numai avea nevoie de vreo persoana care sa-i admire pozitia. Dar nici de la usa nu putea pleca si se lasa pe spate, ajungand sa se sprijine de ea. Ii batea inima la viteza mult prea tare si la o viteza ce ar fi cam inumana - isi explica el.
- Corp tampit de muritor...
Dadu cu pumnul in perete, auzindu-se ca un tunet, dar totusi nu se intamplase nimic. Incepu sa isi analizeze situatia, intrebandu-se intruna ce-i cu noua sa stare.
M: - Sefu ati venit..! il trezise angajatul sau, facandu-se sa se dezlipeasca de usa si sasi ia si pumnul din perete.
Nu ii comentase cand trecu pe langa el, de parca nici nu ar fi fost acolo, ci doar imaginea sa. Dar totusi il trase usor de guler, vrand sa il intrebe despre stare, insa chiar si aici se razgandi, dandu-i drumul si indreptandu-se catre camera.

În cele din urmă ajunseră la hotel, locul ce la început semănase cu un rai, apoi cu un iad, după acea întâmplare, pe care Bum Mee de abia reușea să o șteargă din minte. Însă știa că băiatul se va schimba, adica... nu, nu era sigură de asta, dar așa simțea, cu toate că nu știa dacă ar fi bine să se ia după acele sentimente. Omul se poate schimba oricând, iar Kim ar putea repeta greșeala aceea.
Își scutură ușor capul și încercă să alunge fiecare gând care o făcea tristă. După ce băiatul îi dădu cheia, Bum Mee îi mulțumi și de abia avu puterea să zâmbească. Dintr-o dată auzi cuvintele „noaptea bună” și Kim dispăru ca prin minune. Deși alergase după el, dorind să-i răspundă și ea, nu reuși, pentru că îl pierdu din priviri.
- Hmm... se pare că am mai rămas doar eu, își spuse, în timp ce luă liftul și urcă la etajul doi, unde se afla camera 61. Acolo găsi niște haine de schimb și un ceai, de care chiar avea nevoie, având în vedere că începuse s-o prindă răceala.
Se schimbă repede, dar nu înainte de a face un duș. După ce termină cu toate astea, se așeză pe covorul pufos din mijlocul camerei și începu să-și bea ceaiul fierbinte. Zâmbi în sinea ei și se gândi că datorită lui Kim stătea ea într-un loc cald și cu haine uscate. Nu era chiar atât de rău pe cât îl credea.
- Ah... nu i-am zis noaptea buna! Oare unde o fi camera lui?
Se ridică în picioare și ar fi vrut să plece să-l caute, dar ce putea face? Să bată din ușă în ușă și să întrebe de el? Poate că era în birou, unde fusese ea dusă prima oară. Nu avu mult de mers, căci realiză că acea cameră era chiar lângă a ei. Când ajunse la ușă, începu să bată tare în lemnul masiv, nerăbdatoare să i se deschidă.
- Te rog să fi aici, te rog să fi aici!

In camera se tranti pe patul moale si inchise ochii pentru cateva clipe, era epuizat din toate punctele de vedere, moral, fizic, spiritual. Isi auzise vag angajatul ca pleaca pana jos sau mai bine zis chiar deloc, doar auzi usa ce se trantise in urma sa.
Apoi se ridica din pat si intra in baie, facandu-si un dus foarte rapid. Isi tinea mana pe cabina dusului si doar lasa apa sa curga pe el, amintindu-si apoi de hainele ude, nici ca s-ar mai fi gandit la ele,apoi realiza si patul din camera si isi incrunta ochii.
- Ah firar.. sper ca trebuie sa se schimbe cerseafurile cam pe acum... adauga apoi, imaginandu-si ca menajerele treceau cam pe acuma prin camere.
Iesi din cabine si isi lua un halat alb pe el, dand cu mana asupra hainelor lui pana ce erau ca noi. Noroc ca isi mai putea folosi puterile, caci nu dorea sa mearga la spalatorie. Nici nu se mai intreba de ce functioneaza acum, caci e folos personal, iar puterile nu mergeau asa, erau facute ca sa ajute oamenii.
In cele din urma reveni in camera si se intamplase asa cum banuise, patul avea cerseafuri noi, asa ca se putea aseza in voie. Lua receptorul de la telefonul de pe noptiera si incepu sa sune jos, la roomservice, cerand doar ceva de baut si uitand ca e seara si trebuiau sa manance. Nici bine nu asezase receptorul jos ca auzi o bataie puternica in usa.
- Wow.. vorbind de servicii rapide... nu stiam ca sunt asa..! zambi brunetul usor si se ridica de pe pat, indreptandu-se spre usa.
Apasa pe clanta rece din metal, iar materialul lemnos se trase intr-o parte, dupa voia sa. Cand isi ridica ochii de partea cealalta, vrand sa zica ceva, automat se razgandi cand vazu cine era. Cuvintele incepu sa i se inclesteasca si ochii sa nu sa jeneze sa isi arate surprinderea.
- Salut... s-a intamplat ceva? isi gasi, in cele din urma cuvintele, dorind sa isi astampere dorinta de a nu se indrepta spre buzele fetei si a i le captura.
Incepu sa isi dea privirea in alta parte pentru a nu se isca controverse sau altele.

In timp ce ea se ruga ca Hero sa fie in camera aceea, usa ii si fu deschisa. Se dadu un pas mai in spate cand il zari si fara a realiza, rosi pe loc in obraji. Inghiti in sec si incerc sa isi faca petele trandafirii sa dispara de pe chipul ei alb.
" Ah, de ce sunt asa incordata... ? "
Tusi de cateva ori si se imbarbata, apoi ridica privirea spre Kim. O clipa, sau mai bine zis, mai multe, se asternu o liniste brusca intre cei doi, fiindca Bum Mee nu prea isi mai gasea cuvintele. Ii lua ceva vreme pana sa-si revina si atunci incerca sa se ambtina sa nu se inroseasca si mai rau.
- Buna... ! Sper ca nu te-am deranjat.
Se regandi la motivul pentru care il cautase si ajunse la concluzia ca e destul de stupid, dar tot spuse:
- Stii, eu n-am apucat sa-ti zic noapte buna, asa ca... noapte buna! schita un mic zambet, dar destul de fals. Ar fi vrut sa ii poata zambi ca inainte, dar simea atmosfera apasatoare care se lasa peste amandoi cand se reintalneau si parca se pierdea in fata lui.
Dupa aceea facu o mica plecaciune, cum era obiceiul si tocmai facuse cativa pasi ca sa intre in camera sa de alaturi. Nu dorea sa-l mai deranjeze. De fapt, nu stia daca macar o facea, dar ii era destul de greu sa stie ca e langa ea.

Din pacate privirea ii si mai fugi pe chipul fetei si apuca sa ii vada schimbarea pielii, iar asta il facu sa zambeasca larg, sprijinindu-si capul de tocul usii in timp ce o asculta. Era atat de draguta.
- "Oo tu nu deranjezi niciodata!" ii veni acestuia automat in cap, replica pe care trebuia sa o dea fetei.
- Nu ai deranjat... stai linistita..! o asigura brunetul, asteptand sa zica tanara ce avea de zis.
Cand auzi ce dorea fata, un zambet si mai larg ii aparu pe chip, dar disparu rapid fiindca simtea si el tensiunea. Se pare ca fiecare intalnire dintre cei doi deveni apasatoare.
O privi cum mergea spre camera ei si parca ceva ii spunea ca nu dorea sa plece asa. Uita de faptul ca era in halat si alerga repede spre fata, cuprinzand-o de la spate, zicandu-si ca atuncea nu dorea sa se mai fereasca.
- Multumesc! spuse el, in timp ce o dadea mai aproape de el, ramanand asa pentru cateva clipe, pana ce mirosul ii se imbiba in minte.
Incepea apoi sa-i dea drumul cat mai incet, incat sa o lase pe fata sa intre in camera. Oricum inima incepea sai bubuie cu putere si nu dorea sa se simta aceasta, asa ca o lua si el in a lui, inchizand usa in urma.

Terminase ce avusese de zis si se pregatise sa plece in camera ei, dar Kim o opri printr-un gest care o lasa masca. O imbratisase si ii multumise pentru urare.
La inceput nu stiu cum sa reactioneze, dar inima ei incepea sa bata din ce in ce mai tare si tremura usor, de emotii, iar obrajii erau extrem de rosiatici acum. Noroc ca baiatul nu statea in fata ei si nu putea observa.
Cand tocmai credeam ca momentul o sa dureze mai mult, Kim ii dadu drumul si merse in camera lui. Bum Mee inca era socata si impresionata, intr-un mod placut, asa ca ii lua ceva vreme pana sa-si revina. Cand realiza ca e vremea sa se culce, intra in dormitor, unde se tranti pe pat. Cu toate ca era miezul noptii, somnul ii disparuse de-a binelea.
Isi lua ceaiul care acum, bineinteles, era rece, dar tot ii placu, stiind ca fusese oferit din partea lui. Apoi iesi pe balcon, unde se asezase usor pe balustrada. Se aici, se vedea foarte bine orasul cu acele lumini viu colorate, iar cerul era mai instelat ca niciodata.
- Poate o sa reusesc sa uit tot raul pe care mi l-a facut... incepu sa vorbeasca ea singura deodata, ara a realiza ca oricine de prin apropiere ar fi putut s-o auda si s-o faca nebuna,

M: - Stii am citit undeva ca fiintele supraumane nu au voie sa se indragosteasca de cele pamanesti! il saluta angajatul de cum intra in camera, facandu-l pe brunet sa tresara si ca sa se eschiveze incepu sa rada.
M: - Deci ea e, sefu? baiatul nu-i raspunse, inrosindu-se la chip si apoi merse in camera de schimb pentru a-si lua niste haine mai de seara pe el, dar tot celalalt isi continua pledoaria.
M: - Haide Kim.. zii si mie cum te simti in preajma ei..!?
Brunetul ii zambi larg, lasandu-l in soc pe celalalt, caci deobicei era foarte morocanos noaptea si sa mai fie si tarziu.
- E complicat...! raspunse in final tanarul, fara a-si schimba zambetul si sa aseza pe pat, lasandu-l pe celalalt sa se aseze in fata lui
- Cand o vad ma doare aici..! isi puse acesta mana in dreptul inimii.
- Cand n-o vad doare si mai tare..! ii cazu apoi privirea in pamant, lasandu-si angajatul si mai in soc.
- Cand ii aud vocea imi aminteste de sunetul harpelor ingerilor din Rai. E ciudat ca fiecare harpa avea diferite sunete, dar vocea ei imi aminteste de sunetul care il scotea a mea si mai ciudat e ca ma pierd in cuvintele ei, intru in transa, parca as fi controlat de o vraja. Apoi zambetul.. ah zambetul ala.. lumina de Rai.. Intelegi? Totul ce are legatura cu ea imi aminteste de cer..
Mark incepu usor sa rada, venind mai aproape de el si batandu-l pe umar.
M: - Amice nu stiu cum se numeste asta acolo sus, dar aici jos se cheama "you're in love"
Cand auzi cuvintele acelea se inrosi la chip, nu-l putea nici aproba, nici dezaproba, caci era prima oara cand se simtea asa si oricat studiase obiceiurile umane si istoria, niciodata nu invatase destul despre ei.
M: - Si ai de gand sa-i zici despre?
- Oo da.. cum ar suna 'hei stii... eu de fapt am cazut din cer.. a dar asa ceva se intampla zilnic. Chipsuri?'
De la gluma, angajatul lui incepu sa rada, aprobandu-l din cap.
M: - Da, asa e..! Nu ar suna prea frumos.. oricum deschide oleaca geamu, ai aerul prea inchis pe aici, nici nu-i de mirare ca devii asa stresat din orice...! ii spuse satenul, indreptandu-se spre geam si deschizandu-l larg, iar brunetul doar ridicase un ochi la remarca lui si apoi se intinse de-antregul pe pat.

Bum Mee se uită o clipă înspre balconul de lângă ea. Vedea lumina aprinsă, deci Kim incă nu adormise. Acum, că se gândise la dormit, somnul începuse să o cam fure. Încercă să-și țină totuși ochii deschiși, dorind să poată admira în continuare cerul, dar se lăsă pradă și uită că se află pe balustrada balconului, la etajul 2 și că oricând ar putea să-și piardă echilibrul și să cadă.
În clipa următoare, își lăsă capul în jos și ochii ei se închiseră imediat. Era atât de obosită încât putea dormi oriunde, chiar și în locul acela nu prea confortabil.
Nu îi luă mult nici până să intre în lumea viselor. De obicei, când era așa de obosită, avea numai vise ciudate, iar acum era unul cu... Kim. În mintea ei se derulau niște imagini parcă scoase dintr-un film romance, ceea ce o făcu să-i pronunțe numele. Probabil că imaginea ei din acel moment era chiar amuzantă, dar îți putea da fiori, fiindcă uneori se clătina în stânga și în dreapta, gata să cadă de acolo.

- Presupun ca acum se poate inchide geamul, nu? Caci cam am de lucru si nu vreau sa-mi zburde foile cand incerc sa ma apuc de el! zambi brunetul si se ridica din loc, pornind spre fereastra cu intentia de a o inchide.
Intra putin in balcon ca sa vada lacatul de sus si fara voie isi trecu privirea spre camera fetei, zarind-o pe balustrada. Ii se parea ciudat ca se clatina si ca putea cade in orice secunda, iar atunci cand isi inchise ochii si ii deschise, devenira ca un fel de luneta, o putea observa pe fata cu ochii inchisi, iar inima ii tresari.
Isi puse un picior pe balcon si se ridica in sus, luand-o in directia fetei, iar cum ajunse in aer, cum ii se desfacura aripile, permitandu-i sa zboare pana acolo. Ajuns, isi puse mainile in jurul fetei, pentru a o lua de acolo. Facuse lucrul acesta cu multa grija, ferindu-se si sa o trezeasca. Zambi usor cand ii vedea chipul dormind.
Apoi aripile ii se inchise, cand o prinse foarte bine in brate si o duse in directia patului ei, asezand-o cat mai atent cu putinta si, invelind-o.
- Ce-o sa ma fac cu tine? intreba tanarul, punandu-si mana prin parul fetei cu aceeasi delicatete ca pana atunci si sarutand-o rapid pe frunte, tot cu intentia de a nu o trezi.
Facuse lucrurile acesta, cand timp se puse pentru cateva clipe pe pat, langa ea, dupa aceea se ridica, fara zgomot si o lua spre balcon.
Il inchise de afara, ca fetei sa nu ii intre curent si zbura inapoi in camera sa, inchizandu-si si el, in sfarsit, balconul.
Cum ajunse Mark ii inmanase foile care trebuiau facute pentru urmatoarea zi, lasandu-l pe baiat masca.
M: -E timpul sa dormi si tu..
- Mersi.. ii spuse acesta si nici ca mai avu timp de alta replica, celalalt ii si facu cu mana.

Nu-și închipuise că o să apară Kim și o s-o ducă în cameră ei, iar în timp ce se întâmplaseră toate acestea, ea crezuse că doar visase. Simți sărutul pe care-l primi, după care acesta dispăru imediat. Bum Mee se trezise prea târziu, așa că nu apucase să-l vadă pe băiat.
- Hmm, deci a fost doar un vis... își zise, oftând scurt, dar totuși zâmbi, pentru că îi plăcuse senzația din acel moment.
Începu să strângă pătura între mâini și închise ochii. Voia să adoarmă pe loc, ca să revină în acel vis, unde totul păruse atât de real și frumos. Ceasul deja arăta ora 2 noaptea, era foarte târziu, iar Bum Mee se mira că nu prea îi era somn. De obicei, la o oră ca asta, era deja dusă. Dar nu dură prea mult până să adoarmă și ea, cu acele imagini din „vis” în minte. În timp ce i se derulau, pe chip apăruse un zâmbet larg și drăguț.
Nu realiza și nici nu înțelegea de ce și cum de acum începea pur și simplu să se îndrăgostească de Kim. De Kim, cel care-i făcuse atâta rău și de care încă se mai temea puțin, dar când el era lângă el, sentimentul de teamă se amesteca cu cel de bucurie. Era ceva ciudat, dar într-un fel plăcut. Și cu toate că el îi făcuse acel lucru, Bum Mee nu și-l putea șterge din minte. Oriunde ar fi mers, tot la hotel îi venea să se întoarcă, acolo unde știa că îl va găsi mereu. Orice vis ar fi avut, cu el ar fi fost. Orice amintire îi venea în gând, era cu el. El era peste tot, mai nou, ocupându-i fiecare colțișor din minte. Acum nu se gândea decât la faptul că trebuie să se lase pradă sentimentelor, să nu li se împotrivească lor și inimii, care-i dicta mereu drumul spre Kim.
În toate orele ce trecuseră până ca să se facă lumina afară, tânăra dormise liniștită, mai bine ca niciodată, cu toate că singurul loc unde se odihnea cel mai bine era propriul ei pat. Trebuia să meargă și la bibliotecă azi, dar nu își pusese alarma, uitase, așa că în loc să deschidă ochii la ora 7, ca deobicei, o făcu pe la 10 și ceva. Dar când se trezise, începu să se întindă prin pat, ca o pisicuță și deja începea să simtă multă energie prin corp. Avea un sentiment că ziua aceea avea să fie bună.

Se tranti automat pe pat, dupa plecarea baiatului si isi inchise ochii apoi si-i deschise. S-ar parea ca nu are somn, caci mintea dorea sa se gandeasca la intamplare, iar in fata ochilor ii aparuse imagini cu tanara, toate zilele de cand s-au intalnit, simtea cum ceva in el se schimbase.
- Oo super... n-am somn...! vorbi acesta cu sine insusi si incepu sa se invarta prin pat, pana ce era sigur ca si-a gasit pozitia si stranse puternic din ochi, fortandu-se mai mult sa adoarma. Nu dorea sa fie fara energie maine, altfel nu ar avea cine sa ii tina in frau pe angajati, oricum nu s-ar baza prea mult pe altii.
Cand adormise avuse cel mai placut somn, incat vroia sa dureze o vesnicie, caci nu mai adormise asa de secole. Cand trecuse vremea nici el nu stie, era constient de faptul ca spre dimineata a fost trezit puternic si din cauza aceasta cam incepu sa caste.
Vedea menajera fataindu-se prin camera in stanga si-n dreapta si inainte si inapoi, asta a fost lucru ce l-a trezit, caci cand intra in birou, fata devenea neindemanatica, fiindca brunetul punea mare pret pe lucrurile lui.
- Tu nu aveai liber azi? isi intrebase menajera pe acelas aer de somnoros si primi doar o dezaprobare din partea fetei.
Se ridica din pat, lasand-o pe fata in treaba ei si ducandu-se la baie, pentru a-si face toaleta. Peste cam 10 minute, terminase cu ea, asa ca tot ce ii ramanea de facut era sa se imbrace.
Merse in camera cu haine, gandindu-se la ce zi era atunci, fiinca nu stia ce sa-si ia. Ajunse la un punct in care sa nu-i mai piese, asa ca isi arunca pe el o pereche de blugi albastrii, un tricou alb si o jacheta de blugi de-un albastru mai inchis. Ca prin minune se asortase la cum era el atunci.
Iesi din camera si isi puse mana la gura, pentru a-si opri un cascat. Dupa el ar mai fi dormit si inca cum ar mai fi facut-o.
Incepu sa se plimbe pentru a se mentine treaz.

Bum Mee mai rămase în pat câteva minute, până simți că începe să se trezească mai bine. Apoi se ridică din pat și începu să se întindă și să caște. Merse la baie, unde își făcuse toaleta zilnică. Haine de schimb nu prea avea... doar pe cele de ieri, însă erau murdare, așa că rămase în halatul alb pe care îl luase din baie.
Stomacul ei începu să facă diferite sunete ciudate, semn că trebuia să-l „alimenteze”. În bucataria ei nu era nimic, poate avea să găsească ceva jos, la restaurant.
Nu-i mai păsa de cum era îmbrăcată și ieși din cameră. Când deschise ușa, îl văzu pe Kim, în fața ei. Rămase uimită pentru câteva clipe, apoi se gândi să-l salute:
- Neața! zâmbi ea larg, radiind de fericire. Ai dormit b... nu apucă să-și termine propoziția, fiindcă stomacul ei începu iar să facă niște sunete cam stridente. Atunci, Bum Mee se rușină și roși puțin, ducându-și o mână la burtă. Acum realiza și ea cât de înfometată era.