My love+your love = Super Luv~

Se inrosi trecator, de la complimentul care il daduse fata, dar totusi stiuse ca era vizibil, in acelas timp nici ca ii mai pasa si continuasera actiunile sale blande.
Ii asculta cu atentie sunetele, starnindu-l mai mult, incat miscarile ii deveneau mai abudente.
Brusc simti noua prezenta, ceea ce facu sa dea ochii intr-o parte. Ce moment prost isi gaseau unii.
Mai asculta si intrebarea plina de ingrijorare a fetei, ceea ce-l facu sa-si dea ochii spre ea si sa zambeasca, pentru a o consola.
- Stai linistita! Nu se va intampla asta! o asigura mangaindu-i parul si ridicand-o in brate, punandu-i picioarele fetei in jurul taliei sale si luand-o dupa un raft, mai la dos, asezandu-se in jos. Banuia ca e o sectie prin care nu circula lumea, dupa cartile cu cotoarele prea drepte si cartile nerasfoite, de asemenea bune primitoare de praf.
- Insa despre auzit nu garantez nimic! spuse acesta, impingandu-se mai puternic in fata, pentru a o speria si la final chicotise, revenind calm, desi pe el scena aceea il excita la culme, senzatia ca ar putea fi prinsi.
isi lipise buzele de ale ei, pentru cateva clipe si le daduse apoi drumul.
- Totul va fi bine, in regula?
Era mai mult ca sigur ca ii va veni o solutie, pana ce doamna ce intrase va deveni foarte necomfortabil de aproape.
Se mai aproapiase, din nou, de urechea fetei, soptindu-i:
- Poti si sa musti pentru a-ti linisti sunetele, folosindu-te de gatul meu! cu o nuanta foarte perversa si continua sa se impinga in fata in ritm accelerat si adanc, placandu-i senzatia incat dadea toate semnele de rigoare: sudorile de transpiratie, abdomenul care se strangea, frectia inclestata iar intrusa, ce numai nu-l facuse sa se elibereze de placere complet.

Bum Mee zambi discret cand observa obrajii rosiatici ai lui Hero. Imaginea lui din acea clipa fusese adorabila, incat ar fi vrut sa opreasca totul si sa-i faca o poza. Pacat ca nu durase prea mult, iar atentia ii fusese distrasa de acei pasi care se cam apropiau. Spera ca nu ii auzise si ca nu va veni in locul unde erau.
Isi infasura strans mainile in jurul lui Kim, fara sa-i mai dea drumul si si-a inchis ochii cateva clipe. Ii era tare teama sa nu fie prinsi, desi pentru el probabil era o senzatie placuta, ceva nou, riscant.
<< Insa despre auzit nu garantez nimic! >> replica aceea chiar o sperie, dar nu pentru mult. Isi infasura mai bine picioarele in jurul lui si se straduia din greu ca sunetele ei sa nu iasa pe gura. Desi se chinuia, nu prea reusea acest lucru, miscarile lui pur si simplu o inebuneau si habar nu avea cum sa se abtina.
Ascultase cu atentie ultima replica a baiatului, in timp ce incerca sa nu-i tipe si lui in urechi. Ii era tare greu sa stea cuminte, desi propunerea lui parea destul de buna, cu toate ca o facu sa roseasca foarte tare.
- Ya, termina cu astea! incepu sa spuna, simtindu-se foarte jenata.
Cu toate astea, ajunse sa faca ceea ce zise Kim, fiindca altfel ar fi umplut sala cu gemetele ei stridente. Ca sa nu se auda, il muscase puternic de pielea gatului, mai mult ca sigur lasandu-i un semn mare si frumos. Nu ca asta nu ar fi fost de ajuns, dar in momentul in care simti placerea crescand, mainile ei coborau incet pe spatele lui si in acelasi timp reusi sa il zgarie cu unghile.

Isi inchise ochii cand auzise sunetele fetei, vrand sa-si aseza fruntea pe umarul ei, dar n-o facuse, fiindca avea prilejul sa o tachineze mai bine, din pozitia aceea.
Isi continua miscarile, muscandu-si buza inferioara cu grija, incepea si el sa aibe probleme.
Rase slab, stiind ca fata se simti tachinata, dar se bucura cand ii ascultase sfatul si isi lasa gatul, intr-o parte, pentru un mai bun acces. Simti la un moment dat, o durere care ii intrase in piele, facandu-l sa-si dea capul usor mai pe spate si cat pe ce sa se lipeasca de lemnul raftului, dupa care erau feriti.
Isi musca buza, in clipa in care isi simti spatele patruns de catre unghiile fetei si isi lasa o urma rosiatica pe buze.
Bratele sale, alunecau pe talia fetei, in felurite metode, placandu-i la nebunie sa o simta asa.
Peste inca cateva miscari, se simti eliberat, sucurile lor amestecandu-se intre ele. Zambi in coltul gurii, respirand putin mai greu, dupa care linse gatul fetei.
- O lasam sa astepte si continuam? sau ... mai bine nu zic cealalta varianta, caci nu-mi convine! facuse baiatul botic si chiar rase incet, stiind ca inca o putea tachina pe fata.
Se mai misca incet, in timp ce se pregatise sa ii asculte raspunsul si isi ciuli urechile, pentru orice eventualitate si continua cu plimbatul mainilor, doar ca de data aceasta una si-o puse pe umarul fetei, gandindu-se intruna la cat de adorabila e fata si ramase cu un zambet intiparit pe fata, era mult prea fericit.

Si-a inchis si ea ochii, pentru a se bucura mai mult de senzatie. Era atat de bine incat ii venea aproape sa tipe de placere, dar trebuia sa se abtina. Din pacate pentru Kim, ea reusi asta doar cu ajutorul lui, muscandu-l si infingandu-si unghiile in pielea lui. Constientiza de abia dupa ce facu asta ca s-ar putea sa-l fi durut, asa ca isi ceru scuze in soapta si rosi puternic, ca deobicei.
Presimtise ca momentul final se apropie, lucru care se si intampla, iar atunci Bum Mee chiar nu-si mai putu tine gura. Un geamat destul de puternic se auzi in jurul lor, si mai mult ca sigur acea doamna auzi, pentru ca acum incepea sa strige ''Cine e acolo? Alooo!'' Vocea ei o facu pe fata sa tresara si sa o sperie si mai tare, lucru ce se putea observa dupa cat de tare ii batea inima si parea cu nu are de gand sa se mai opreasca.
<<O lasam sa astepte si continuam? sau ... mai bine nu zic cealalta varianta, caci nu-mi convine!>>
- Hump...! facu ea nervoasa, aruncandu-i o privire urata, dar totusi amuzanta. Nu suporta ca si acum o tachina, iar din cauza asta il mai zgarie odata pe spate si ii mai lasa un alt semn, in timp ce pielea lui era toata rosie acum.
- Daca... vine? intreba ea, oarecum ingrozita numai de ideea ca i-ar fi putut auzi. Incepu sa isi muste buza inferioara, pentru ca baiatul continua cu miscarile, cu acele miscari care o faceau iar sa isi exprime placerea prin sunete diferite. Scoase cateva, desi destul de silentioase, iar acestea nu se mai auzira acum.

Chicoti slab, cand fata isi ceru scuze, urmata de infinita ei roseala, pe care o adora.
Isi daduse seama ca si tanara isi ajunse la apogeu, cand scoase geamantul care atrase si atentia doamnei din biblioteca. Injura, in minte, realizand ca tanara din fata sa numai putea de frica.
Ii observa privirea si o analiza pe intreg chipul, placandu-i ce observa si isi dadu capul din nou pe spate, de la noua durere provocata, continuandu-si miscarile din partea de jos inca putin.
In cele din urma se oprise o clipa si linse gatul fetei usor si fara graba.
- Daca vine si vede? Hmm ce durere in sold ar fi asta..! sopti tanarul incet.
- Dar e prea batrana si prea fricoasa, sunt sigur ca ar fugi cu prima ocazie! incerca apoi sa o calmeze pe tanara si miscarile sale inauntrul ei se auzira din nou.
Incepu sa ii maseze ambii sani, stiind acuma ca lucrul acesta o starnea rau si ii putea oferi placere si apoi simti prezenta unei nerabdari de la 'cucoana'. Se intreba daca sa se opreasca, dar pentru el nu era prea importanta si-n plus, ce avea de facut? Era clar ca din moment ce venise in biblioteca, lectura era lucru care ii mai populariza viata, asa ca renunta imediat la idee.
Coborase putin, suficient cat sa sarute atent sanii fetei si sa-i muste la intervaluri, iar mana sa, trecuse la abdomen, apasand in zona respectiva cu putere.
Limba sa intrase intre buzele intre-deschise ale fetei, ca sa opreasca un eventual sunet, atat din partea tinerei cat si din partea lui. Avea grija ca sa traverseze cat mai detaliat caverna ei calda.

Speriata, si-a inchis ochii si a ramas asa ceva vreme. Urechile ei ascultau fiecare pas facut de acea persoana care mai era prin biblioteca, ce ajunse sa se sature de stat pe acolo si probabil sunetele lor chiar o speriasera cum zise Kim. Din cauza asta, iesi din sala, iar acum erau amandoi singuri. Rasufla usurata in sinea ei si zambi scurt baiatului, spunandu-i ca ar fi trebuit sa aiba incredere in el, pentru ca nu se intamplase nimic rau.
Inghiti in sec, uitandu-se lung spre Kim si intrebandu-se cand avea sa oboseasca. Ii venise chiar sa-l intrebe cata energie avea, dar se abtinu, pe moment.
Cand simti iar mainile baiatului cum ii masau sanii, isi inchise ochii si musca buza inferioara cu putere. Nu mai dorea sa umple biblioteca de sunetele ei, oricum ar fi putut auzi cineva oricand, fiindca mai erau niste birouri prin jur si probabil oameni care doreau sa intre aici, in cautarea vreunei carti.
Brusc, limba baiatului isi facu loc in caverna ei, lasand-o uimita din cauza asta, desi ii placea cand facea toate astea si o lua prin surprindere. Incepu sa-i linga usor limba intr-un mod din ce in ce mai pasional si chiar vulgar. In acelasi timp bratele ei se infasurasera in jurul trupului sau, apoi isi trecu mainile prin parul lui, oprindu-le acolo. Isi arcuise spatele, incepand sa muste buzele baiatului de placere. Sunetele ii stateau in gat, erau gata sa fie date afara, lucru ce se si intampla la scurte intervaluri de timp. Uitase iar ca ar fi trebuit sa-si tina gura, dar Kim o facea pur si simplu sa uite de toate astea.

In sfarsit fata iesi, oricum banuia ca va face asta, fiindca oamenii se plictisesc repede.
-"Cunosc oamenii prea bine!" se completa in gand si acuma reveni complet cu toata atentia inspre fata.
Incepuse sa o sarute in mod fraged, la gat, cu pasiune si grija, dupa terminarea sarutului si observa buza muscata, sperand ca lucrul acesta nu va lasa semn.
Ii revenise zambetul pe chip, cand auzi din nou sunetele tinerei si ii mangaie abdomenul atent.
Oricum el nu avea urma de griji, fiindca in caz ca ceva mergea prost, avea suficienta forta sa repare la loc.
- Te ador! ii spuse fetei, in timp ce-si incolaci si el bratele in jurul taliiei ei, lipindu-si cu grija fruntea de a sa si uitandu-se in ochii ei.
Nu mai durase mult, pana ce sa nu simta din nou apropierea de final. Fata il facea sa se simta atat de bine si atat de fericit ca om.
Trecuse cu cealalta mana, fin, pe spatele ei, lingandu-si, in mod senzual, buza inferioara, de parca ar fi exersat lucrul acesta.
Isi simtea inima pompand in ritm alert si stia ca va avea un zambet tampit pe fata mult timp de acuma incolo. Plus ca deja o melodie care nu era data decat lui, ii canta prin ureche. Realiza cu greu ca devenise totul pentru el.
Mai facuse cateva sunete infundate cand era din nou stramt inauntrul fetei simtindu-si respiratia crescanda. Desi vroia sa o devoreze complet se parea ca rezistenta nu vroia sa-l lase si era sigur ca Bum Mee era mai epuizata decat el. Inca pe atatea miscari si se opri, sarutand-o, pentru a mia oara, rapid, pe buze, pe satena.
- Ai fost magica~!

Bum Mee şi-a închis ochii aproape în tot timpul, spre sfârşit. Voia sa se bucure de senzaţie aşa, pentru ca o simţea mult mai bine. În acelaşi timp, buzele ei nu se mai puteau desprinde de ale băiatului, le sărute cu fiecare ocazie, aproape în fiecare moment. Niciodată nu ar fi crezut că o sa ajungă să ţină aşa mult la un simplu băiat. De fapt, Kim avea ceva ce nu se putea numi "simplu", ci mai degrabă "deosebit". Bineînţeles că nu aflase de faptul că era un înger căzut, dar în adâncul inimii ştia că el ascunde ceva mare, fiindcă era mult prea diferit de restul oamenilor pe care îi cunoştea.
Îl îmbrăţişă puternic într-un moment, ca şi când n-ar mai fi vrut să-i dea drumul. Erau atât de aproape încât îi simţea perfect răsuflarea, căldura pe care o emana, auzea chiar şi bătăile inimii lui ce le făceau pe ale ei să accelereze. De fapt, reuşi să audă şi sunetele sale erotice, care o făceau să roşească din ce în ce mai mult.
- Să ştii că şi tu ai fost minunat, de data asta, îi zâmbi larg, la final, apoi îl mai strânse odată în braţe şi îl sărută scurt pe frunte.
Acum ar fi vrut să rămână aşa, să se odihnească. Poate o oră, poate două, poate toată ziua, dar din păcate nu mai aveau mult timp la dispoziţie. Copiii de care urma să aibă grijă aveau să ajungă curând, iar ea era cam epuizată. Nu ştia cum o să se descurce, însă gândindu-se că băiatul va fi lângă, asta îi va da forţa necesară să facă faţă unor şcolari de clasa întâia şi plini de energie.
- Ştii... trebuie să vină acei copii. Ar trebui să nu mai pierdem vremea pe aici, serios, i-a zis ea, cu o urmă de tristeţe în glas, fiindcă nu ar fi dorit să se mişte prea curând, cu toate că podeaua era cam incomodă.
Şi-a pus capul pe pieptul lui şi a început să zâmbească. Totul părea să fie perfect acum, deşi perfecţiunea nu există, dar pentru ea, da.
- Ah, ştii ce? Te iubesc... ! i-a şoptit la ureche, cu nişte ochii mari, ca de căţeluş şi cu o expresie foarte blândă. Acum era mândră de ea pentru că reuşise să-i spună ce simte în sfârşit.

Rosi puternic la chip cand il complimenta fata, bucurandu-se totodata ca ii lasase o amintire placuta si sperand ca asta o va ajuta sa uite de cealalta, cat de cat. Se simtea chiar bine, in bratele ei, dorind sa ramana asa, cam vesnic, iar sarutul de pe frunte, fuzeze chiar ingeresc pentru el.
Si in sfarsit, tanara il trezise si spre supunerea de realitate, reamintindu-i de copii care trebuiau sa fie. Desi iubea copii, acuma chiar nu ii convenea situatia, dar incerca sa se adapteze.
Culmea gloriei lui era sa simta ca Bum Mee avea aceleasi stari ca si el, uimindu-se pentru inceput si chiar socandu-se, la final.
Si s-ar parea ca suprizele nu incetau sa apara, fata isi exprimase sentimentele pentru el si se socase intru totul in legatura cu asta, nefiind sigur daca auzise bine. Nu-i venea sa creada cum de inca putea mentine atatea stari, fara a le incurca intre ele si nici nu stia daca va mai rezista mult, pana sa nu-i iasa inima din piept.
- Si eu simt la fel, iubito~! soptise calm, mangaindu-i bratul si chiar avand o imensa dorinta de-a mai ramane asa, dar presimtea ca in curand se va auzi mii de glasuri din acelea mici.
- Hmmm... presupun ca cei mici nu vor sa fie prinsi inca in educatiile sexuale, nu? glumise baiatul si chiar rase, intrun fel chiar comic, avand grija sa nu o deranjeze pe fata.
- Te las sa te imbraci sau vrei sa ma mai uit? Personal, nu ma deranjeaza a doua varianta! incepuse chiar si sa fluiere si se opri la o mica chicoteala, cu privirea numai asupra fetei.
- "Ah! E atat de adorabila!"

Nu putu să nu observe cum băiatul roşise, iar atunci îl privi cu-n zâmbet larg pe faţă. Fusese foarte drăguţ, dar apoi se întrebă dacă el crede acelaşi lucru despre ea când se înroşeşte.
Îl mai ţinu în braţe ceva vreme şi de abia reuşi să-i dea drumul. Îi fusese foarte greu, fiindcă adoră să fie atât de aproape de Kim, să ştie că e lângă el.
Cu toate astea, când auzi că şi el simte acelaşi lucru pentru ea, îi veni să sară în sus de bucurie, dar se abţinu la tip, nu dorea să pară o ciudată. Totuşi, îi oferi un sărut dulce, dar rapid, apoi vru să se ridice, ca să îşi ia hainele.
- Ya! Nu te uita când mă îmbrac! începu să strige la el, fâcând botic, apoi se acoperi rapid cu mâinile. Se ridicase rapid în picioare şi se îmbrăcă după un raft, sperând că băiatul nu o va privi. Se ruşina foarte rău când era privită în timp ce se schimba.
Apoi se întoarse, mult mai calmă şi luase bluza băiatului de pe jos. Veni lângă el, cu o faţă de copil inocent şi nişte ochi rugători.
- Lasă-mă pe mine să te îmbrac! Îl rugă ea, dar nici că mai aşteptă răspunsul, fiindcă îi ridică braţele şi îi băga bluza pe el. Începu să-i încheie nasturii cu grijă, ca o mama ce e foarte atentă cu copilaşul ei.

O urmarise pana ce se ascunse in spatele raftului si isi crease un zambet pe chip, apoi isi muta privirea, gandindu-se sa se imbrace si el.
In cateva clipe pasii tinerei se auzise din nou si isi dadu ochii insprea ea, ascultand-o si lasandu-se imbracat de catre fata, zambind super dulce. Era chiar placut sa fii rasfatat in felul acela.
Isi tinuse privirea doar in directa fetei, o mangaie pe obraz, cat timp ea ii incheiase nasturii.
- Multumesc, mami! clipise des din ochi, chicotise si ii mai darui un sarut usor pe frunte.
La final, acesta ii spuse:
- Cred ca de aicea ma descurc, nu crezi la fel ?
Se uita usor, dupa restul hainelor, prin imprejurimi, intrebandu-se daca le va gasi.
- "Oo da acu trebuie sa-mi caut chestii si fara sa ma folosesc de puteri!" gandi ironic, niciodata nu ii trebuia sa caute un lucru prea mult, dar de data aceasta ii era frica de ce va putea crede fata.
Isi lasa capul intr-o parte, pentru a se mangaia la gat, ca sa se gandeasca.

Bum Mee se înroşise toată când îl îmbrăcă pe Kim, mai ales când el îi mângâiase obrazul. Fusese atât de drăguţ gestul lui, dar ea, foarte timidă, de abia reuşi să-l priveasca câteva clipe în ochi.
Când încheie ultimul nasture, zâmbi scurt şi ea şi se ridică în picioare. Se uită după hainele băiatului.
- Uite, acolo sunt restul! îl anunţă ea, arătându-i cu degetul în direcţia respectivă.
Dispăruse în cele din urmă de prin peisaj şi se duse la un geam. Îşi privi reflexia în el şi atunci începu să-şi aranjeze părul, căci fusese cam ciufulit. Atunci, îi reveniseră în minte imaginile de mai devreme, ceea ce făcuse cu Kim. Roşi instantaneu. Nu credea că o să aibă parte de o asemenea experienţă, mai ales la locul de muncă.
Dar în cele din urmă nu mai avut timp să se gândească la asta, fiindcă uşa se deschise brusc şi un grup de 8-9 elevi intră. Toţi erau aşa de micuţi şi de scumpi, încât îi venea să-i strângă în braţe pe toţi deodată, dacă ar fi putut.
Alergă după Kim, iar acesta din fericire se îmbrăcase deja.
- Au venit, spuse cu un zâmbet larg pe chip şi îl luă de mână, apoi îl trase după ea, până unde erau cei mici.
- Hey, mă bucur că aţi venit şi azi. El e Kim, va avea grijă de voi împreuna cu mine.
Copiii îl priviră lung pe băiat, iar fetiţele din grup mai aveau puţin şi se topeau. Începuseră să şuşotească între ele diverse lucruri precum "cât de frumos este!" sau chiar "când voi fi mare, vreau să ma căsătoresc cu el!"
- Hey, Bum Mee, putem desena? întrebă un copilaş.
- Sigur, sigur, urmaţi-măă!
Veselă, îi puse pe copii să facă trenuleţul până ce ajunseră la o masă mare. Fiecare se aşeză pe câte un scaun şi aşteptă liniştit ca fata să le aducă foile şi culorile.

Se intoarse in directia undei ii arata fata si zambi usor.
- Mersi! ii spuse si o porni inspre acolo, imbracandu-se foarte rapid, dar evident, avand mici probleme cu pantalonii, cand trebuia sa-si aranjeze camasa inauntrul, dar si mai mare problema cu cravata lui.
- Phiu de ce nu s-au inventat lucruri care sa-ti lege chestia asta automat? incepu sa vorbeasca singur, realizand dupa multe chinuieli cat de aiurea e.
Auzi usa si renunta la cravata, gandindu-se ca e in timpul lui liber si nu va veni vreun inspector sa vada aerul sau de profesionalist. In plus copiilor nu trebuia sa ia aerul care le ia cu sefu.
Dupa cum banuise il anunta si fata de venirea celor mici si o aproba din cap, zambindu-i. Nici nu apuca sa clipeasca atunci cand tanara il lua de mana si il aduse catre grupul de elevi. Kim clipi des cand ii vazu, nu prea vazuse copii atat de aproape, deobicei de sus, sau de la departare, doar in clipele in care trebuiau sa ii ajute se apropia de ei, dar totusi stia ca ii iubeste.
Dadu din mana in semn de 'salut' cand tanara il prezenta.
- Hey.. ma bucur sa va cunosc... co--! i se blocau cuvintele in gura cand auzise susotelile, ramanand uimit de cum gandesc cei mici si se juca cu degetele pe o bucata de lemn, din apropiere.
In sfarsit, un copilas dorise sa deseneze, salvarea lui.
- "Mersi~~!" isi spuse sentimentul, numai in gand.
Urmarise sirul indian pana la masa, mirandu-se inca o data de cat de ascultatori si organizati erau, se astepta sa fie mai energici, insa brusc realiza, la cum ii directiona fata, automat se aseza armonia printre ei.
- "Aww!" gandi, venind si el langa copii, caci stia ca nu va fi de prea mare ajutor lui Bum Mee, daca se tinea de ea si nu se uita la copii.
- Sunt chiar draguti! soptise el nespus de incet, in timp ce urmari joaca picioarelor unuia.

Bum Mee a rămas şi ea uimită de unele replici ale fetiţelor. Ştia că băiatul e foarte frumos, dar nu chiar aşa, încât să atragă privirea şi unor copiliţe. Noroc că ele erau mici, altfel ar fi fost chiar geloasă.
Zâmbi în sinea ei când observă cât de ascultători erau copii azi. Poate voiau să facă impresie bună în faţa unui prinţ ca şi Kim, cel puţin la asta se gândise ea, deşi părea cam stupid.
Îi urmări pe micuţi într-una şi era atentă la ce desenează, sau cel puţin încerca să fie, fiindcă privirea îi fugea înspre Kim. Nu se putu abţine să stea prea departe de el, aşa că fugi înspre acesta şi îl îmbrăţişă brusc pe la spate, lăsându-i pe şcolari cu gura căscată. Probabil nu era o scena prea des întâlnită de ei.
Acum era foarte fericită că se înţelegeau atât de bine, că băiatul lăsase la o parte latura lui întunecată. Toate momentele petrecute de curând cu el, o făcuseră să uite de întâmplarea aceea groaznică. Acum o facuse să se îndrăgostească cu adevărat, să simtă pentru prima oară fluturaşi în stomac. Poate că în timp nu va mai fi atât de lipicioasă, dar spera ca momentan pe el să nu-l deranjeze asta... prea mult.
- Spune-mi că cei mici nu se holbează la noi, spuse tănăra pe un ton şoptit şi, timidă, îşi închise ochii, aducându-l mai aproape de ea şi strângându-l din ce în ce mai tare. Parcă se lipise de el şi nu mai avea de gând să-i dea drumul.

Se mai uitase putin prin prejur si se opri, caci doua brate se incolaci la pieptul sau, zarindu-i-se si un zambet direct pe chip, chiar daca stia ca cei mici pot fi curiosi. Le zambise si elevilor , in timp ce asculta replica fetei.
- Ba, sincer, cred ca da, la noi se holbeaza! Dar daca vrei sa zic nu: copii nu se holbeaza la noi! daduse si din cap, la replica.
Se simti mult prea strans, la un moment dat si isi dadu seama ca va gafai.
- Bum Mee... ma sufoci acu~! se dadu putin mai jos incat sa iasa din stransoare si isi regla respiratia, apoi se uita la ea, zambind si amintindu-si de ce era. De fapt asta i se intampla de fiecare data cand o privea, mintea ii aminti intruna ce este si totodata ii venise si o teama ca se va speria si va fugi, dar totusi nu putea continua, simtise si ca se ascunse de ea prea mult decat merita.
Venise la urechea fetei si ii soptise incet:
- Trebuie sa-ti zic ceva!
Era sigur ca elevii nu au auzit ce zicea, fiindca nu susoteau chestii despre asta, oricum erau altele pentru cat de mici sunt, nici ca s-ar fi putut gandi.
Se intoarse inspre copii, zicandu-le si lor cu o voce blanda:
- Noi ne vom retrage putin copii, avem de vorbit ceva, va rog stati cuminti cat timp lipsim!
Tonul sau incepea sa se schimbe cu fiecare litera rostita si cei mici devenisera absorbiti intr-o transa si il aproba pe baiat.
Reveni cu toata atentia inspre tanara, dar cu o agitatie nemaipomenita intransul. O luase de mana pe tanara si merse putin mai incolo. Desi copii il asculta pe baiat, in clipa aceea, de asemenea puteau auzi si nu dorea sa puna mii de intrebari.
Se oprise in loc, aducand-o mai aproape de el, tinand-o chiar foarte strans la piept, teama sa manifestandu-se si prin muscarea buzei inferioare.
- Bum Mee, te rog sa nu te sperii!
Se uita in jur, cautandu-si cuvintele, era atat de ciudat sa zici un secret pe care l-ai tinut mult timp ascuns si care oricum suna aiurea.
- "Hey I am an angel!" recapitula in cap de un infinit de ori.
- Ce ai face daca ai auzi ca sunt ceva ... inuman.. sa zicem? nici bine nu o incepuse, caci deja afisa cuvintele gresite.

Aşa cum a şi presupun, copiii chiar se holbau la ei, dar replica lui Kim o relaxă. Nu prea îi convenea când lumea se holba la ea, mai ales în astfel de momente. Îl strânse atât de tare în braţe încât realiză de abia după ce el zise, că îl sufocă. Roşi puternic şi îi dădu drumul, cerându-şi scuze în cele din urmă, cu toate că nu făcuse vreo năzbâtie de neiertat.
<<Trebuie sa-ti zic ceva.>>
A auzit, şoptindu-i-se la ureche. Făcu nişte ochi mari, miraţi şi acum era din ce în ce mai curioasă. Nu înţelegea ce ar putea băiatul să-i spună. Prima oară, când se retraseră din văzul copiilor, observă cât de agitat devenise. Era ciudat cum se comporta. Se miră de la ceea ce auzise. Ea nu credea că există creaturi magice, iar aşa ceva nici n-ar fi vrut să creadă, pentru că în mare parte o speriau chestile astea.
Întrebarea lui i se păruse penibilă. Nu avea ea prea multă experienţă în relaţii, dar din câte ştia, un băiat nu punea astfel de întrebări.
Se miră şi mai tare când el o strânse în braţe şi îi putea auzi foarte clar bătăile inimii, semn că era destul de emoţionat. Sigur avea să-i zică ceva important.
- Creatură inumană? bufni ea în râs, dar se opri destul de repede. Ce vrei să spui, ai febră? Nu există aşa ceva. Haide, lasă glumele şi zi-mi serios ce vrei să vorbim, i-a spus pe un ton dulce, făcând renumita ei faţă de căţeluş, căreia ştia că băiatul nu-i poate rezista.
- Ah, nu mă ţine în suspans, nu-mi place. Oricum, orice ar fi poţi să-mi zici, sunt gata să ascult. Bum Mee rămase în continuare în braţele lui. Era aşa cald şi plăcut acolo, încât nu ar fi vrut să i se dea drumul vreodata.

Se speriase cand o bufni rasu, ramanand in soc faptul ca nu il intelegea. Oricum o facuse sa treaca prin si mai rele, nici el nu stia de ce era atat de agitat in legatura cu asta. Doar ca ceva ii spuse ca se va speria, sigur se va speria.
Incerca sa nu se uite la ea cand ii facu fata de catelus, pentru a nu-si pierde ideile, asa ca se daduse putin mai in spate, lasandu-te lipit de un raft, aducand-o si pe ea in aceeasi imbratisare.
- Nu ai cautat niciodata explicatii pentru fenomenele stranii care s-au intamplat cu tine si in jurul tau din clipa in care m-ai intalnit? Sau nu ti le mai amintesti?
- "Ah mi-e mult mai teama decat credeam!" incerca el sa-si calmeze respiratiile, dandu-i putin drumul la fata.
- Iar in legatura cu creatura, e adevarat, de ce crezi ca sunt atatea carti despre ele? Fiecare zvon si legenda, are o samnata de adevar, nu? Dar presimt ca numai prin cuvinte nu am sa te conving.
Dadu cu cotu in raftul din spate si de deasupra sa, cazuse chiar o carte despre inger, ce, ca si precedenta ii aterizase in mana.
Se uita la coperta cartii, ciudat la ea e ca avea porumbelul pacii ca imagine.
Sufla o data peste carte, apoi isi puse mana pe ea si pasarea incepuse sa prinda viata, animandu-se complet, doar ca nu era agitata si nu zbura imediat, dupa ce brunetul puse cartea la loc, animalul veni intre mainile lui.
- Si stiu ca ai facut cercetari, iluzionistii nu pot face asta..!
In timpul vorbelor sale, porumbelul incepea sa dea din aripi.
- Iar ei nu au... astea! respira o data si isi trecu privirea intr-o parte, timp, in care aripile sale se deschise, emanand o lumina destul de puternica.
Aseza porumbelul comfortabil pe un raft si o tinuse pe fata de mana.
- Am prea multa incredere in tine si mi-era greu sa stau in preajma ta, purtand acest secret. Plus ca, intr-un fel sau altul, tu chiar imi amintesti de Rai..!
Aripile se inchise treptat, lasand parca o imagine de vis, in urma lor, dara fara nici o urma.
Ii aparuse lacrima de cristal in ochi si o lasa sa cada.
- Te rog spune-mi ca nu te-ai speriat!
Avea emotii cum nu avuse in intreaga sa viata de pe pamant, greu de exprimat si devenea si mai greu de inteles.
Isi lasa un picior in jos si se sprijini cu celalalt, cum o facea cavalerii cand trebuia sa li se dea rangul de catre superiori.
- Nu pot nici acuma suporta gandul ca tu sa fugi din cauza lucrului asta, pentru ca aici, tu imi esti totul.

Bum Mee rămase tăcută şi aproape că-şi opri respiraţia. Era foarte atentă la cuvintele lui şi încercă să le şi înţeleagă. Făcuse nişte ochi mari odată ce veni vorba despre... creaturi magice, iar ea nu pricepuse ce legătură are cu ei doi.
- Kim, fi serios, creaturile astea de prin cărţi... sunt doar inveţii ale oamenilor cu o imaginaţie prea bo... nu apucase să spună tot. Ceea ce se întâmplase o lăsă cu gura căscată şi expresia i se schimbă brusc. Era din ce în ce mai confuză şi chiar nu pricepea cum reuşise el să facă trucul cu acea carte.
Porumbelul era cât de viu posibil, nu avea de unde să apară, deci clar nu era o iluzie, dar atunci ce? Poate era magie, dar Bum Mee nu credea în ea. Magia există doar în filme şi cărţi, aşa a considerat mereu, dar spre uimirea ei, toate lucrurile astea ciudate ce i-au părut ireale atâta vreme, se inspirau chiar din realitate.
- Nu înţeleg. Cum ai făcut asta?
Răspunsul la întrebarea ei veni destul de repede, în următoarea clipă.
Înghiţi în sec când aripile băiatului îşi făcuseră apariţia. Nu erau de jucărie, nu din pânză, erau cât se poate de naturale. Puse chiar şi mâna pe ele ca să se convingă.
<<Am prea multa incredere in tine si mi-era greu sa stau in preajma ta, purtand acest secret. Plus ca, intr-un fel sau altul, tu chiar imi amintesti de Rai..!>>
Roşise uşor când auzi ce gândea el despre ea. I se părea incredibil că îi aducea aminte de Rai şi că el e un înger, unul adevărat. Dar... îngerii nu sunt răi, aşa cum fusese el în urmă cu câteva zile. În nici un caz! Ei sunt nişte fiinţe magice, înţelepte şi blânde şi nu credea că pot umbla şi pe Pământ, sub formă umană.
Dar curând, acele aripi de un alb impecabil dispăruseră, fără să lase vreun semn în urma lor. O lacrimă a celui din faţa ei căzu jos şi se transformă în cristal, spârgându-se în mii de bucăţi. La contactul cu podeaua scoase un sunet enervat, care o făcu pe Bum Mee să sară în sus. Nu putea spune că nu e speriată. Ce om normal nu ar fi când ar vedea o creatură magică?
Îşi retrase mână şi se dădu mai în spate cu câţiva paşi, încă şocată de ceea ce aflase, de ce văzuse. Nu ştia nici ea ce să facă, dar primul lucru care îi veni fu să fugă. Se pregăti să o facă, dar când se întoarse cu spatele, ascultă ultima replica a băiatului. Dacă era era totul pentru acesta, era clar că avea intenţii bune şi că nu avea să o rănească sau ceva.
Chiar atunci îşi aduse aminte întrebarea pe care el o adresase în urmă cu câteva ore când ajunseseră în bibliotecă "Te-ai risca sa intrii intr-o relatie cu mine?" iar ea a spus că da, deci va trebui să nu-şi încalce promisiunea, mai ales acum că îl iubea cu adevărat.
Oftă scurt şi veni lângă Kim, jos. Îl strânse puternic în braţe, dar îi dădu la fel de repede drumul, fiindca nu dorea să-l sufoce, iar.
- E foarte ciudat pentru mine, o să-mi ia ceva vreme până o să mă obişnuiesc cu asta, sper că nu e vreo problemă.
Îl privi fix în ochi şi afişă un zâmbet dulce, prin care încercă să-i transmită băiatului că totul va fi bine, că pe ea n-o deranjează ceea ce este.
- Ei, iată de ce mi-ai părut special chiar de la prima întâlnire, chicoti scurt.
Îi apucă ambele mâini şi îl ridică de pe podea, trăgându-l înspre ea. Biblioteca avea un balcon, un loc de unde se vedea cam tot oraşul, iar ea dori să se retragă acolo cu Kim, nu ar fi vrut să audă cei mici se vorbesc.
- Totuşi, nu înţeleg. Îngerii trăiesc în... Rai. Cum de ai ajuns să rătăceşti pe aici? Nu-i aşa că ai fost trimis special pentru mine? întrebă ea, în glumă desigur, şi începu să râdă încet.