In the rain

O dupa amiaza placuta,orice era placut daca nu ploua chiar atunci.Mia se ridica incet de pe suprafata moale a canapelei,indreptandu-si privirea spre fereastra mare.Un zambet mic ii aparu pe chipul usor plictisit.Se imbraca in graba,intr-o pereche de blugi pe picior si un maieu pe corp iar peste isi lua o geaca.
Se indrepta spre iesire,ajungand in cateva clipe afara.Simti picurii lenesi si reci de ploaie,care ii atingeau usor pielea calda si o faceau sa tresara la fiecare atingere a lor.Mergea incet prin oras,fara sa incerce macar sa se protejeze de ploaie,chiar nu ii pasa daca se uda in fond ii placea ploaia.
Ajunse in fata parcului,si incepu sa se plimbe privind uneori cerul,fara a mai fi atenta pe unde mergea.Hainele ii erau lipite de corp,din cauza ploii dar nu ii pasa.Iubea ploaia,aceasta o inspira in a scrie si ii placea ca era liniste.
,,Nimeni care sa nu iti dea pace"se gandi avand un zambet usor schitat pe buze,continaund sa se plimbe prin parc,avand mainile in buzunar.Privea asfaltul,odata uscat dar acum era ud.O facea sa se simta in siguranta.
Se opri langa leaganele din parc,si se aseza fara sa dea inportanta ca erau ude.Incepu sa se legene usor,lasandu-si capul pe spate si avand ochii inchisi,bucurandu-se de liniste.

Iritare. Oare exista ceva mai enervant decat o ploaie in preajma lunii februarie? Craciunul deja trecuse, zapezile inca acopereau mare parte din Savannah, insa aparent vremea se hotarase sa se razvrateasca impotriva dorintei lui de temperaturi cat mai scazute si sa-i bage pe gat o nenorocita de ploaie care sa inmoaie zapada, transformand-o intr-o mocirla de toata frumusetea pe care sa alunece plin de gratie. Bine. Trecand peste faptul ca era imbracat oricum, doar pentru anotimpul rece nu, cu un palton negru extrem de subtire peste puloverul negru, probabil ar fi atras atentia pe Rose Street prin faptul ca inainte sa faca vreun pas inaintea lui ingheta mocirla, transformandu-se intr-un strat gros de gheata care sa se topeasca din nou dupa cativa pasi. Totusi, avand in vedere faptul ca era pe Rose Street, chiar daca s-ar fi transformat intr-o creatura diferita la fiecare pas, nu i-ar fi dat nimeni atentie.

In ultimele saptamani se obisnuise sa vina in The Fifteens pentru intalnirile cu cei cu care avea ceva de discutat. Acea cafenea era perfecta pentru gusturile lui prin faptul ca era goala absolut de fiecare data, singurii care consumau bauturile oferite fiind chelnerii care si ei mai aveau un pic si intrau pe lista enagra a lui Erik. Antipatia sa pentru barmanul de la The Fifteens il facuse, in cele din urma, sa incline inspre aceasta varianta pentru iesirile sale obisnuite.

De obicei chema acolo specimene de sex feminin, avand in vedere ca de obicei cu astfel de fiinte negocia. Acum urma sa se intalneasca in privat cu un barbat - cica barbat. baiat! - prima data dupa mult timp, in afara de intrevederile cu colegii sai de la ehm...locul de munca, aka laborator. Ii trimisese scrisoarea in dimineata aceea. Adevarat, stabilise intalnirea cu mai mult de douasprezece ore inainte ca aceasta sa se petreaca, ceea ce nu ii statea in fire, insa inca nu stia cu cine avea de-aface in acea situatie.
Amanse insa intalnsrea cand primise o anume invitatie.
"Rose Street, parcul. Ora 2 si jumatate AM. Nu intarzia. M. Catalano."

Catalano. Oh da, rezolvase cazul asa ca lua de pe birou cu sila dosarul ce zacuse timp de cateva zile bune pe biroul din lemn masiv. Cand ajunse intr-un fnal in apropierea parcului isi parca Porsche-ul undeva, in fata unui bar, oricum nu daduse prea mare atentie acestui aspect. Isi ridica gulerul paltonului negru si traversa strada, evident, neregulamentar si cu o nonsalanta iesita din comun, ca si cum nu i-ar fi pasat daca avea sa vina vreo masina si sa il zdrobeasca. Putin ii pasa.
Se apropie de domnisoara, care acum statea pe un leagan [ce placere deosebita sa stai pe leagan in timp ce ploua *sarcasm*] si ii intinse dosarul.
"Rezolvat." spuse scurt, pe un ton rece.

Cand ii auzi vocea,isi redeschise ochii privindu-l si schita un zambet mic.Lua dosarul dand din cap afirmativ si se ridica intr-un final de pe leagan,tragand de maieul ce ii era lipit de cop din cauza ploii.Nu supota lucru acesta asa ca ofta din nou,nepasaidnu-i daca dosarul se uda oricum nu mai avea nevoie de el.
-Cat iti datorez?intreba curioasa privindu-l in ochi din nou.
Nu il mai vazuse de la restaurant,dar nici nu prea mai ii pasa acum.Conta ca nu va mai avea probleme cu varul ei si era fericita pentru asta.

Zambi vag, pasind pana la aproximativ un metru de ea, totusi in lateral, preferand sa nu se expuna riscului de a se trezi decapitat de un leagan sau cu un picior in gura. Din cate isi amintea, era sadic, nu masochist. Ridica dintr-o spranceana cand o vazu aparent bine-dispusa, ceea ce il facu sa isi inghita orice cuvinte in legatura cu ultima intrevedere.
"Mi-e indiferent." spuse plictisit apoi se sprijini cu spatele de barele de care era prins leaganul, lasandu-si dosarele pe pamant (ooc:da, am uitat sa mentionez ca isi luase niste dosare) langa picioare, intr-un teanc format din doar trei volume masive, cu niste coperti formate dintr-un carton de proasta calitate, impregnata de mirosul zecilor de degete jegoase ce o atinsesera in ultimele cateva saptamani, de cand fusesera scrise si date din mana in mana, pentru a verifica diferite probe ale nu-stiu-carei anchete legate de nu-stiu-ce-victima. Pe cateva pagini reusea sa adulmece mirosul sangelui nobil ce se pierduse in timp.

O urmari cu privirea, miscandu-si vag capul precum un caine dupa o musca la fiecare miscare a ei impreuna cu leaganul, intr-o parte sau in alta.
De cat timp esti aici? intreba pe un ton lipsit de inflexiuni, vag si vizibil nu foarte interesat de acel raspuns.

Totusi, vroia sa stie de cat timp statea domnisoara in parc (deoarece ii facea o ENORMA placere sa lase specimenele de sex feminin sa stea dupa el, uitasem sa mentionez), cat sa aiba macar un indiciu cu privire la motivul datorita/din cauza caruia hotarase ea sa ii dea intalnire in acea zona.

Il privi zambind incet si asezandu-se in fata lui,fara ai raspunde la intrebare deocamdata.Nici ea nu mai stia,o ora,sau poate chiar doua.
-Cam de o ora,sau poate doua nu mai stiu.Am iesit mai repede ca imi place ploaia.spuse zambind usor si scotand copilareste limba la el.
Nu prea mai tinea cont in acele momente ca putea sa ucida in orice moment si pe oricine,dar se simtea bine si nu avea de ce sa mai faca pe indiferenta,mai tot timpul.
-Acum pe bune,cat iti datorez?intreba din nou fixandu-l cu privirea.
Era destul de aproape de el,dar nu facea nici un gest sa se dea in spate sau ceva de genul.Isi dezlipi din nou tricoul de corp,care ii puneau in evidenta formele dar se abtinu sa nu injure ca nu mai avea de ce.

"Din nou, trebuie sa te felicit pentru cat de subtila esti prin stimulentele vizuale. Fascinant." spuse sarcastic.

Trase un fum, simtindu-l cum ii incalzea plamanii reci ca gheata. S-ar fi putut uita in liniste la domnisoara Catalano cum se dadea in leagan fara sa fie deranjat de acest lucru. I se parea ciudat ca ea se afla chiar intr-o dispozitie buna, fata de cum se simtise cand fusese in cafenea, inconjurat de mirosul tampit de tigari, pe care il ura (da, il ura chiar daca el insusi era fumator)pe care le ingerau ceilalti clienti in timp ce el savura linistit o tigara palavragind cu chelnerul sau preferat (sarcasm!), urat ca moartea cu pojar si cu o cultura generala extrem de prost dezvoltata.

Dupa acel fum isi stinse tigara de bara de care se sprijinea, renuntand la acest sprijin, asezndu-se la doar cativa centimetri de lantul care tinea fundul leaganului in care se dadea domnisoara.
Pufni incet, fiind brusc dezamagit de faptul ca exista probabilitatea sa nu o fi lasat sa astepte atat de mult precum el planuise dar nu era sfarsitul lumii, nu?
Reactionase la replica ei fara sa simta nevoia sa comenteze, avand in acel moment probleme mai importante pe cap decat mentinerea conversatiei vii. Fals. Domnisoara ii ceruse sa ii spuna ca avea sa il omoare pe varul ei, iar el o luase ca si cum ar fi trebuit sa il omoare inainte sa il omoare oricine altcineva. Era total de acord cu acea perspectiva, astfel incat sfarsi impingandu-i leaganul din lateral, punandu-si mana stanga in spatele ei cand prinse ocazia, impingand usor de fundul leaganului, insa suficient cat sa ii dea avant, schitand un zambet sarcastic si totodata rautacios.

Ii auzi intrebarea, observandu-i aparenta privire indiferenta, astfel incat se uita circumspect in jur in timp ce vorbea. Depinde din ce punct de vedere si in ce masura.
"Mi-e tampit de indiferent."

Il privise ciudat cand ii impinse leaganul dar nu spuse nimic cu referire la asta.Ofta din nou vrand sa se opreasca,tresarind simtindu-i mana dar ca deobicei tacu.
-Ok atunci,doar ca am lasat plicul cu bani acasa.Ma insotesti sa ii primesti?intreba zambind usor si oprindu-si leaganul de aceasta data,fara sa se ridice si privindu-l in ochi.
Isi pastra zambetul pe buze,menitnandu-si si privirea asupra chipului sau care ii dadea fiori,in unele momente.
Se ridica pana la urma din leagan continaund sa isi mentinta privirea asupra lui si statea in fata leaganului fara sa se mai aseze din nou.
-Daca ai treaba,o sa iti trimit maine bani.Alegerea este a ta.spuse cu o falsa indiferenta in voce.

Ar fi putut oare domnisoara Catalano sa nimereasca un moment mai prost decat acela ori o persoana mai nepotrivita? Cu siguranta nu. In general se considera un tip norocos; fusese inzestrat cu calitati fizice si psihice care il ajutau de suficient de multe ori sa obtina ceea ce vroia. Si totusi, aparent niciodata nu era suficient. Cat ghinion putea avea sa dea peste cineva care sa il cunoasca si sa prefere sa pastreze secret sursa de unde stia acele lucruri?

Isi forta calmul, cat sa isi pastrese figura inexpresiva atunci cand isi intoarse capul inspre tanara. O scrunta cu o privire analitica, incercand sa isi dea seama de unde anume il cunostea. Posibil sa fie unul dintre colegii de la laborator? Blestemate fiinte. Dar era imposibil, deoarece nimeni nu stia cu ce se ocupa in timpul liber. Se mustra pentru acele ganduri in legatura cu ei, insa daca acei indivizi a.k.a. colegi de-ai lui de servici intr-adevar banuiau ceva si deschisesera gura, chiar si-ar fi dorit sa ii fi spanzurat pe toti, doar ca sa scape de acea scena.

Se stradui sa ascunda in intregime dosarele, pentru a evita intrebarile de copil curios ale domnisoarei din fata lui. Pentru ca, hai sa fim seriosi, la 19 ani unii inca mai actioneaza precum niste plozi. Si domnisoara era chiar un bun exemplu, avand in vedere cum se comporta. Nu mai avea ce sa faca, astfel incat afisa un zambet ingust, subtire si fals, de o formalitate aproape deranjanta. "Nu e obligatoriu" . raspunse scurt, fara sa mai adauge in acel moment altceva. Nu avea nevoie de bani, cel putin nu in acel caz. Avea destui bani si deci nu ducea lipsa.

Cat sa nu isi spulbere acoperirea, isi pastra imaginea de calm fals; pana la urma, nu era prima data cand facea asa ceva, chiar daca era prima data cand nu o data, ci de doua ori era zarit de cineva care il cunostea. Probabil o zi ghinionista.

-Cum vrei atunci.spuse dand usor din umeri si asezandu-se din nou pe leaganul ud.Tresari simtind umezeala,dar nu comenta nimic in legatura cu asta.Era deja uda deci nu era cine stie ce daca se mai uda.
Ofta din nou lasandu-se incet pe spate si privind stelele,ganditoare.Nu mai scoase nici un cuvant de la ultima afrmatie si sincer nici ea nu mai stia ce ar fi putut sa spuna pentru ca el se purta rece.Isi dadu incet ochii peste cap,muscandu-si buzele involuntar si aruncandu-i din cand in cand cate o privire.
Era atat de liniste incat o enerva in acel moment si nu prea se enerva cand era liniste.Obisnuia sa mearga in padure si acum regreta ca nu ia spus sa se intalneasca in padure,acolo totul era mult mai bine decat pe aici.