Loneliness

In urma cu ceva timp, primise de la Hyun niste bani cu care sa se descurce. Din acea suma nu a cheltuit mai mult decat avea nevoie pentru mancare si apa, dar se hotara sa-si cumpere de restul o chitara bass. Ii placea sa cante la chitara, dar cand ajunse la magazin, observa ca nu avea suficient bani, asa ca se multumi as-si cumpere o chitara acustica pe care o si botezase, la fel cum facu si cu chitara lui bass, care ramase singura in apartamentul lui din Soeul. Isi numise chitara Kyu Jong, dupa prietenul lui cel mai bun.
Incepu sa se obisnuiasca cu ideea ca nu mai avea cum sa plece si se hotari sa faca ce facea si inainte sa ajunga aici. De fapt, el nu mia putea face ce facea pana atunci pentur ca nu putea pleca de acolo, dar se hotari sa faac macar ce face ain timpul liber, adiac sa cante la chitara. Si asa si facu. A profitat din plin de acea zi senina, fara niciun nor care sa prevesteasca o ploaie continua. Isi puse chitara in husa si pleca in parc. Spera sa aiba liniste si sa se poata relaxa.
Ajuns acolo, pentru prima data, se utia in jur si studie aparcul. Arata chiar frumos. Scapa un oftat usor, apoi se indrepta spre un copac. Se aseza pe iarba sub el si isi scoase chitara din husa. O acorda, apoi incepu sa cante un cantec usor pentru a-si reintra in mana. De mult timp nu mia pusese mana pe o chitara si isi ppierdu putin din dexteritate, dar dupa ce mai canta putin, isi addu dreumul si canta cu adevarat, din inima.

Zburând deasupra oraşului, observând că acesta este pustiu. Evident. Era spre înserat, şi acum toţi stau în case, de frică [,] că li s-ar fi întâmplat ceva. Îi înţelegea, într-un anumit fel. Şi el fiind neînfricat, sau pur şi simplu aşa îl considerau unii, se duse în parc. Era un loc liniştit,frunzele copacilor mişcându-se în bătaia vântului, iar apusul se distingea cu greu printre crengi. Era un peisaj plăcut, şi câteva note muzicale erau în fundal. După cum îi era obiceiul, el fiind curios, s-a dus după sunetele care se auzeau. Acelea plăcute, şi de chitară. Sunetele deveneau din ce în ce mai intense, în timp ce se apropia. Şi deja se auzeau tare, foarte tare. Era lângă un copac. Ghici cine. Sa Woo. Îi făcea plăcere să îl vadă aici, cântând la chitară. Părea fericit, măcar puţin.
A pus mâna pe umărul lui, şi apoi îl ciufuli.
-Hei, Sa Woo. Ce faci?

Fata mergea spre parc, privind peisajul superb desfasurat pe cer. Pe fundal incepu sa se auda note muzicale. Cu cat se apropia de parc, cu atat melodia se auzea mai puternic. Era lenta, placuta, blanda, genul de cantec care patrundea in sufletele oamenilor. Sub aceste note se ascundea tristetea cuiva.
Inainte sa isi dea bine seama, se afla in mijlocul parcului, aproape de un copac langa care se vedeau doua siluete. pe una dintre ele o recunoscu.
- Sa Woo!

Era prins in ceea ce canta si isi amintea cu drag de zilele bune. Isi amintea cum unul dintr colegii lui il invatase sa cante. Incepuse sa cante si cu vocea,d ar fara sa-si dea seama. Dar brusc simti o mana pe uamrul lui si se opri din cantat. Nu indrazni sa se miste cateva clipe, dar cand auzi aceeasi voceblanda si calda, iar acea mana ciufulindu-i aprul se relaxa. Stia cine era. Isi intaorse capul spre Hyun.
- Nu ma mai ciiufuli! ii zise ca un copil mic.
Chiar nu-i placea sa fie ciufulit sau sa-i umble cineva in par. De fapt, accepta s se jaoce cineva cu parul lui doar daca era foarte stresat sau obosit, dar in acel moment nu era niciuna, nicialta.
- Ce faci aici? il intreba curios.
Dupa ceva timp auzi ca cineva il strigase si isi intoarse privirea. O vazu pe Sarani venind spre ei. Isi lipi spatele de copac si astepta ca si ea sa ajunga in dreptul lor. Totusi, cu coada ochiului se uita inccruntat la Hyun si parca ii zicea din priviri sa nu-l mai ciufuleasca.

<<Nu mă mai ciufuli!>> a spus Sa Woo, cu acea voce copilăroasă, inocentă şi foarte drăguţă. Lui îi plăcea să îl ciufulească, fiindcă avea un păr aşa moale, era plăcut. A zâmbit uşor, printre buze se distingeau dinţii lui nu foarte ascuţiţi, dar foarte strălucitori. Ce îl făcuse fericit în acel moment, a fost că o fată îl strigase pe Sa Woo, dar în acelaşi timp îl întristase. După bucuria fetei când l-a văzut pe Sa Woo, nici nu trebuia să se chinuie Hyun să-şi dea seama de sentimentele ei. Oare era iubita lui? Ah, ce naiba. E de câteva zile aici, nu are cum să îşi fi găsit o iubită aşa repede. Şi da, se ofticase că acum Sa Woo ar fi putut fi 'proprietate privată'. Dar pe o parte era fericit că el s-a acomodat cu persoanele de aici.
-Ei bine, mă plimbam, şi te-am auzit cântând. Făcu o pauză, apoi îşi îndreptă privirea către fată. Ea cine e? Iubita ta? Întrebă, încleştându-şi degetele în scoarţa copacului, în timp ce se lipea de acesta.

S-a grabit sa ajunga langa cei doi barbati, incantata ca Sa Woo era acolo. Cand vazu ca ii ia tot mai mult timp sa se apropie, incepu sa alerge zambind. Parul ei ondulat facea miscari fine in aer si alergatul ei semana cu un topait copilaresc.
Ajunsese langa ei gafaind incet, privindu-i cu admiratie pe cei doi. Imediat realiza ca nu il cunostea pe baiatul ce tinea mana pe copac. Era curioasa sa afle daca era prietenul lui Sa Woo si daca era si el din-afara.
- Hei. Ce cauti aici? Tu cantai?

Isi lipi si capul de scoarta copacului si privi in fata, dar isi intoarse imediat privirea spre el cand il auzi ce-l intrbase. Pe moment nu-i raspunse, gandidnu-se ca nu intelesese bine.
-Aaa, ea? Ea e Sarani si nu, nu e iubita mea. De ce?
I se paruse suspicioasa intrebarea lui si-l privi banuitor cu un ranjet smecher pe fata, dar se gand sa nu puna paie pe foc. Intre timp Sarani ajunse la ei gafaind.
Isi aseza chitara pe iarba langa el, apoi se ridica in picioare. I se parea aurea ca doar el sa stea jos.
-Da, eu cantam. Ma gandeam sa incep sa-mi intru in obiceiuri.. adica sa fac ce faceamd e obicei..., zise si ridica din umeri.
Se uita din nou la Hyun, apoi la Sarani. Isi dadu seama ca cei doi, celmai probabil, n se cunoasteau.
-Voi va stiti? intreba nesigur.

<<-Aaa, ea? Ea e Sarani si nu, nu e iubita mea. De ce? >> Voia să îi spună motivul, dar când deschise gura, apăru Sarani. Nu o cunoştea, şi i-a zâmbit şters, dar asemenea unui înger.
-Hyun Joong, încântat. Se întoarse cu faţa la Sa Woo, dând din cap în sens negativ la întrebarea lui. Şi când Sa Woo se ridică de jos, se trânti el lângă copac, şi învârti firele de iarbă pe deget, şi pe rând pe rând le rupea. Avea o stare, cum zicea el acum câţiva ani, de căcat. Privi în gol timp de câteva minute, ignorând total ce spuneau ei, nu mai auzea nimic. Era prea concentrat la ce făcea. Adică, la ruperea ierbii.
Între timp mai scotea şi câte un oftat. Sarani chiar părea de treabă, şi spera să nu creadă că oftează că a ajuns ea aici. Acum, sigur va urma o întrebare gen 'eşti ok?' sau 'ce ai?'. Nici el nu ştia ce are, şi spera să nu întrebe nimeni asta, că nu va şti ce să răspundă.

- Sarani, de asemenea.
Ii zambi baiatului la fel de frumos ca si el. Dar apoi ceva nu parea in regula pentru ca Hyun se tranti langa copac, incepand sa rupa iarba. Cand ii vazu gesturile se apleca langa el si ii lua mana cu care rotea firele intre degete.
- Nu le mai rupe. Ranesti iarba.
Sarani fusese invatata de mica sa protejeze natura. Cu timpul ea ii daduse personalitate ierbii, copacilor si florilor. Parea de foarte multe ori ciudat, dar se multumea cu faptul ca isi salva caminul.
- Un inger nu ar trebui sa faca asta.
Vocea ei era ca a unui copil mic, la fel si comportamentul.

Habar n-avea de ce mai intrebase daca se cunoasteau din moment ce era evident ca nu. Il observa pe Hyun cum se tranti pe jos in locul lui. Pe moment se uita confuz la ea si se apleca putin pentur a-i vedea fata, dare vident ca nu i-o vedea foarte bine pentru ca-si tinea capul in jos. Brusc deveni foarte curios si vroia sa stie de ce isi schimbase asa de brusc atitudinea, dar se hotari sa nu intrebe nimic. Ii fusese imposibil sa nu observe ca Hyun rupea iarba. Deschise guura sa zica ceva, dar o inchise imediat penutru ca o auzi pee Sarani adresandu-i-se. Nu prea ii dadea dreptate fetei din cauza ca si el facea la el.
Se aseza din nou pe iarba in locul unde isi pusese chitara inainte. Chitara si-o asezase pe genunchi si lovi foarte usor corzile. I se parea ca atmosfera se mai tensionase putin. ii placea asta. Continua sa loveasca usor corzile pentu ca crea un fundal sonor si nimic mai mult.

<<- Un inger nu ar trebui sa faca asta.>> Vorbele acestea parcă trecuseră prin el, şi i se repetau în minte. Oh frate, ea de unde ştia? I-a zis Sa Woo? Uff, îl credea altfel. Acum era dezamăgit. Pentru a nu se da de gol şi mai tare, a început să râdă ironic.
-Şi ce te face să crezi că eu sunt un înger? Chiar crezi asta? Oh, te rog... Îşi trase rapid mâna, doar pentru a-şi aranja părul, cum făcea de obicei. Îl privi pe Sa Woo, parcă spunându-i "M-ai dezamăgit." şi totodată întrebându-l de ce i-a spus. Cel puţin, asta credea el. Fata nu avea de unde să afle. Niciun om nu-şi poate da seama ce este el de fapt, doar dacă îi văd aripile. Şi doar Sa Woo i-ar fi putut spune, fiindcă altcineva nu ştie. A oftat, continuându-şi acel râs, dar acum a devenit un chicot. Asta ar trebui să fie o învăţătură de minte, să nu mai spun nimănui ce sunt eu de fapt, şi-a spus în gând, oftând.

-Şi ce te face să crezi că eu sunt un înger? Chiar crezi asta? Oh, te rog...
Ii privi atent fata si ochii. Se aseza intre Sa Woo si Hyun, continuand sa il analizeze.
- Zambetul de mai devreme.. te-a dat de gol.
Zambi si ea, incercand sa formeze un zambet magnific, fermecator. Ei nu ii iesea la fel de frumos.
- Vezi? Nu pot zambi la fel ca tine.. nimeni nu poate.
Se intoarse catre Sa Woo care continua sa cante. Il privea fascinata, fredonand un cantec oarecare. Unul potrivit pentru acea coloana sonora. Scutura capul de cateva ori.
- Scapa de fata asta trista.
Ii apuca lui Hyun colturile gurii si le trase usor facand din buzele lui un zambet.

Se simti privit si isi intoarse capul spre Hyun care il privea putin incruntat. Isi dadu seama ca facuse ceva ce nu trebuia, dar ce? IOl privea confuz, neintelegand ce se intampla. Isi lasa, totusi, capul in jos si se gandi. Probabil ca Hyun credea ca el ii spusese fetei ce e el cu adevarat, dar nu facuse asta. Stia sa tina un secret mai bine decat oricine. Se simtea prost din cauza ca Hyunc redea asta despre el si nu zise nimic. Continua sa cante nemaibagand ins eama pe nimeni. Nici macar nu observa cand Sarani se aseza intrei ei doi. Era prea "eno" ca sa-l mai intereseze ceva. Ofta lunga si se opri din cantat. Isi puse din nou chitara pe iarba, iar el se intinse, punandu-si sub cap mainile. NU vedea cerul din cauza coroanei copacului, dar nu-l deranja. Si el isi schimba total atitudinea. Nu mai era deloc biendispus si vroia sa plece acasa, dar nu vroia sa plece asa... fara sa le spuna, plus ca, nici nu avea chef de dat explicatii. Asa ca se multumi sa stea acolo si sa-i asculte cum vorbesc.

Poate că se înşelase. Poate că Sa Woo nu era aşa cum l-a crezut. I-a cerut puţin chitara, dar înainte de asta, îi spuse fetei:
-Nu e adevărat. Pot zâmbi aşa pentru că aşa sunt eu. Dacă sunt o persoană care arată bine, asta nu înseamnă că sunt un înger. Îi făcu cu ochiul, şi când băiatul îi dăduse chitara, lovi uşor corzile. Avea chef să cânte ceva, ceva ce cânta acum mult timp. Hmm... Poate Bullet for my Valentine - Your betrayal. Îi ieşea foarte bine, dar se opri într-un minut. A zâmbit, şi acum că a scăpat el de starea aia, se oftică văzându-l pe Sa Woo la fel. L-a ciufulit, chiar dacă acesta îi spusese să nu o facă, şi trecu uşor cu mâna peste obrazul lui. I-a zâmbit.
-Hei, dacă eu mă simţeam ca naiba, asta nu înseamnă că trebuie să te simţi şi tu aşa. Şi, îmi cer scuze pentru mai devreme. Mă înşelasem în privinţa asta, a spus, dorind ca el să înţeleagă la ce se referă. Adică, la faptul că Hyun crezuse că îi spuse lui Sarani secretul lui.

Nu se opuse atunci cand Hyun ii lua chitara. Inchise ochii si inpira adanc. Simti o adiere ceva mai rece de vant, iar cativa fiori reci ii trecura pe sira spinarii. Era curios sa auda ca avea Hyun sa cante si era ferm convins ca era mult mai bun decat el. Deschise ochii pentru a vwedea ce se itnampla. In fata lui statea Hyun zambind si ciufulindu-i parul. Se incrunta din nou si deschise gura revoltat, dar Hyun i-o taiase iemdiat si nu mai apuca sa zica nimic. Dupa ce acesta a termiant ce avea de zis, Sa Woo mormai un "da... bine" si inchise din nou ochii. Cum statea intins pe iarba, incepu sa i se faca frig la spate si fu nevoit sa se ridice in fung, spre dezamagirea lui. Abia atunci observa ca Sarani se asezase pe iarba, langa copac. Isi muta din nou privirea spre Hyun si parca-i punea din priviri sa inceapa odata sa cante.

Se trezise devreme astazi sin u avea de gand sa stea toata ziua inchisa in casa, mai ales cand ziua asta era asa de frumoasa. Aranja putin prin camera apoi se imbraca si iesi pe usa. Ajunsa afara ramase acolo gandindu-se in ce directie sa o ia. Ofta usor indreptandu-se spre parc. Cand ajunse acolo deja soarele incepea sa apuna. Ar fi vrut sa se intoarca, dar lumina rosiatica a apusului de soare a facut-o sa se simta fericita si totodata libera.
Avea foarte multa energie la ora aceasta. Acest lucru o facu sa zambeasca si incepu sa fredoneze refrenul unei melodi:
"Baby take me high oh! Crazy for cracks
dancing me tonight oh! All cracks
All through the night oh! Feel the way that
Stop before the music before the end of the dark
Do the dance on the floor
Do the motion in slow
Do me more & more & more & more & more & more
Take all the breath left here after the night no one knows" in timp ce continua sa se plimbe prin parc. Repeta refrenul acesta la nesfarsit.

Sarani se lasa usor pe Sa Woo si ii zambi cu delicatete. Lua suvita de par de pe fata si o dadu intr-o parte, facandu-si fata usor de observat. Isi schimba privirea asupra lui Hyun.
- Canta ceva.. te rog..
Spera ca Hyun va canta o melodie lenta, poate melancolica. Adora cantecele cu un strop de tristete in ele. Totusi isi dorea mai mult sa il auda pe Sa Woo cantand, chitara si voce. Vroia sa ii admire vocea incantatoare. Poate daca va mai astepta va primi ce isi doreste cu adevarat.

Văzându-i expresia feţei lui Sa Woo, ca şi cum i-ar fi zis să cânte o dată mai repede, şi se rugase de el şi Sarani, a luat chitara în braţe mai bine, şi a început să cânte o melodie lentă, compusă de el: Because I'm stupid. Era una dintre preferatele sale melodii care le compuse, şi era chiar frumoasă. El avea şi voce, şi era talentat. Fiindcă nu îi era ruşine cu vocea lui, începu să cânte şi cu vocea, sperând ca lor să le placă. Cânta în coreeană, fiindcă ştia sigur că măcar unul din ei ştia această limbă la perfecţie.
"Nae moriga nomuna nappaso
no hanabakke nan morugo
darun saramun bogoitnun non
iron naemaumdo morugetji

noui haru-e naran opgetji
ddo chuokjocha opgetjiman
noman baraman bogoitnun nan
chakgu nunmuri hurugoisso

noui dwaetmosubul
ponungotdo nan haengbokiya
ajik naui maumeul mollado
kkutnae suchidushi gado"
Cuvintele erau melodioase, şi îi ieşea perfect. Iar peste câteva minute, când termină de lovit corzile nemilos, a adăugat, tot melodios: Baby, I love you, I'm waiting for you. A făcut o pauză, apoi îi privi pe cei doi.
-Umm.. ce părere aveţi?
_______
CLICK pentru a asculta melodia

Statea in fund si asculta melodia. Intr-adevar, Hyun era mult mai bun decat el, iar vocea lui il lasa fara cuvinte. Inchise ochii si savura melodia din plin, inspirand si expirand pentru a se relaxa. Se lasa din nou pe spate pe iarba. Da, in sfarsit se relaxa. Dupa ceva timp, melodia se opri si auzi vocea blanda a lui Hyun. Isi deschise ochii si-l privi. Evident ca trebuia sa-si spuna parerea.
- Esti chiar bun. Hm... Versurile sunt foarte profunde..., se opri si cazu putin pe ganduri, apoi intreba din nou. Aaaa, tu ai compus-o?
Dupa modul inc are o cantase si la cat erau de profunde versurile, in mod sigur melodia fusese compusa de el, dar nu era sigur de asta, asa ca prefera sa auda raspunsul din gura lui.

Sarani batu din palme incantata. Ii placuse melodia aceasta foarte mult. Era profunda. Ceva ii spunea ca se ascundeau sentimente de iubire in spatele versurilor.
- Ai o voce frumoasa.
Se intinse pe iarba langa Sa Woo si se rostogolii pe burta. Il urmarea precum o felina, curioasa de ce urma sa faca, sa spuna.
- Canta si tu Sa Woo. Te rooog. Te-as putea acompania.
Astepta intai sa auda raspunsul lui Hyun cu privire la melodie. Parea scrisa de el.. Il caracteriza destul de bine.

<< Aaaa, tu ai compus-o?>> A întrebat Sa Woo, şi el a dat din cap în sens afirmativ, dându-i chitara, şi înainte de asta îşi duse o mână după gâtul lui. A zâmbit, privind-o pe fata ce se alinta în faţa lor. Sarani era chiar topită după Sa Woo. Îţi puteai da seama imediat, nu trebuia să te strofoci prea tare. Nu o condamna. Şi el era atras de Sa Woo. Mai mult de personalitatea lui, decât cum arată, deşi şi el ar fi putut fi încurcat cu un înger. A rânjit uşor, şi fiindcă acel sărut nu îi fusese de ajuns, dar nici nu voia să pară nesimţit, îi dădu un pupic pe obraz.
<<- Ai o voce frumoasa. >> Vorbele ăstea îi rămăseseră tipărite în minte, şi îi mulţumi fetei, apoi îi spuse băiatului să cânte şi el ceva.

Dadu si el din cap afirmativ, fiind de acord cu Sarani. Hyun avea o voce foarte frumoasa si angelica. TOtusi, tresari cand simti mana lui Hyun dupa gatul lui. Ce naiba il apucase? Isi lasa timid privirea in jos si se facu ca ploua. Simti cum obrajii ii ardeau si inima incepe din nou sa-i bata intr-un ritm alert. Hyu chiar stia cum sa-l intimideze. Cand crezu ca totul se termina, se inselase. Hyun ii dadu un pupic scrut pe obraz. De ce facea asta? De ce o facea de fata cu Sarani?
Lua imediat chitara si incepu sa cante primul lucru care ii trecu prin minte. Vroia sa scape cat mai repede de presiunea sub care era supus. Se hotaris a cante ceva ce nu necesita vocea pentu era sigur ca ii tremura, dar cu timpul, dupa ce se mai relaxa si ii trecu acea stare de timiditae, incepu sa cante si el cu vocea.


Melodia.

Sarani facu ochii mari cand il vazu pe Hyun sarutandu-l pe Sa Woo. Ba chiar baiatul sarutat paru afectat si distras de acest gest. Se simti prost, putin in plus, si isi baga fata in iarba, inchizand ochii. Nu prea reactiona la cantecul lui Sa Woo sau la vocea sa superba. Ii placeau versurile, le intelegea, le savura. Se simtea in lumea ei, putin dezamagita de tot. Dar nu vroia sa atraga atentia asa ca ridica usor capul si incerca sa zambeasca cat se poate de natural. Cred ca am dat-o in bara..

Sa Woo se intimidase, poate pentru că făcuse asta de faţă cu Sarani. Şi Sarani se ofticase. Dădu din umeri, ascultând cum Sa Woo cântă. Îi plăcea. Cânta foarte frumos, şi când acesta termină melodia, se gândi ce să spună ca să mai destindă puţin atmosfera, după ce o stricase el.
-Ai cântat supermegaultraextra perfect! A zâmbit, apoi continuă: Hm, nu vrei să ne spui câte ceva despre tine?
Chiar dacă eu ştiu, îşi continuă el ideea în gând. Acum şi-ar fi dorit ca el să spună toată 'povestea căprioarei moarte' şi Hyun să plece acasă, pentru a îi lăsa singuri. Şi asta o să şi facă, fiindcă oricum era în plus pe-aici, oarecum. Cine ştie, Sarani poate s-a chinuit destul de mult să îl cucerească pe Sa Woo, şi el intervine acum şi strică tot. Nu e nesimţit. Sau poate Sarani aşa îl crede, că a făcut asta. A oftat oarecum neobservabil, şi îşi scoase din buzunarul de la pantaloni un diamant.

Observa zambetul usor sters de pe buzele lui Sarani, apoi se uita a Hyun care era de-a dreptul incantat. Ar fi vrut sa zica ca nu se compara cu el, dar nu zise nimic. Doar zambi si-si lasa privirea in jos. Evident ca nici de aceasta data nu privi mult timp in jos pentru ca-l auzi pe Hyun ca-i adresase o intrebare bomba. Isi ridica din nuo privirea spre el.
-Ahm.. nu am ce sa zic... ridica sec din umeri.
Chiar nu vroia sa intre in asemenea detalii pentru ca nu stia unde avea sa ajunga. Chiar daca avea sa ramana colo pentru totdeauna, trecutul lui nu putea fi dezvalui asa de usor, doar daca nu inventa ceva si repede.