Tequila......

In urma cu cateva zile trecuse din intamplare pe langa un club. Se oprise in fata lui, dar nu intra. NU stia ce-l astepta acolo. Nu avea chef de probleme, mai ales in situatia inc are se afla. Totusi, dupa cateva zile, se hotari sa intre. Se gandi ca poate avea sa gaseasca pe cineva acolo, cinve care s-al ajute sa scape din acel oras blestemat.
Intra increzator in club si se aseza pe un scaun inalt la bar. Lua meniul care era pe tejghea si-l studie. In timp ce se utia pe el, dadea dn cap pe ritmurile muzicii. Muzica era primul lucru bun peste care dadu de cand ramase captiv acolo. Dupa cateva clipe lasa meniul pe masa si se utia in jur. Era ceva lume, mai multa decat si-ar fi imaginat.
Dupa cateva minute isi intoarse privirea spre tejghea. Isi puse coatele pe ea, iar barbia si-o sprijini in palma, privind fix un punct. Brusc isi dadu seama ca nu trebuia sa se lase pacalit de imaginea inselatoare a unui oras frumos. Nu! Trebuia sa lupte si sa pelce de acolo.

Kaoru se plimbase pe strazile orasului cam toata ziua. Habar n-avea ce cauta aici, habar n-aveam ca avea sa ajunga vreodata in locul asta, destul de ciudat. Si acel accident se intamplase asa de repede, de parca o facuse sa creada ca nu avusese loc niciodata. Dar cu toate astea se bucura ca inca vedea lumina zilei, ca inca traia.
" Aiurea... foarte aiurea! " isi repeta in continuu, nestiind ce avea sa faca in continuare. Poate doar sa-si traiasca viata ca pana acum, pe scena. Oricum, se cam acomodase cu locul, dar nu si cu oamenii. De fapt, nu cunostea pe nimeni.
In timp ce se tot plimba ii sari in ochi un simplu club. Se gandi sa intre, poate acolo reusea sa scape de gandurile care-i dadusera tarcoale atata timp.
Era multa lume acolo. Nici nu se asteptase sa existe atatea persoane aici. Nu voia sa ocupe ea singura o masa, asa ca se duse la bar. Se aseza pe un scaun. Privea cu atentie in jur, examinand tot ce o inconjura, mai putin persoanele. Facu acest lucru cateva minute, apoi se uita peste bar, dupa un chelner, fiindca voia sa-si comande ceva.

Desi fusese prins in gandurile sale, printre diferitele metode de a pelca de acolo, nu putu sa nu auda o voce de barbat, adresandu-i-se. Isi ridica confuxz capul si vazu in fata lui un tanar barman. Il studie putin pentru a vedea cu ce o are de-a face, apoi ii zise instantaneu ce vrea.
-Tequila, te rog.
De mult nu mia simtitse gust de alcool in gura si simti nevoia sa bea ceva tare. Nu mia tinea minte daca era rezistent la bautura sau nu, dar nu-i pasa. In orasul acela nu mai conta nimic. Nimeni nu stia ce era el cu adevarat si ce facea. Se putea ascunde sub acea identitate falsa pentru totdeauna si nimeni nu avea sa stie nimic despre el. Se gandea ca daca nu avea cum sa plece de acolo, urma sa-si creeze singur istoria, sa minta toata viata in legatura cu ce e. Urma sa traiasca doar cu amintirile placute, dar si neplacute din misiunile sale secrete, de fetele frumoase pe care le intaslnise. Toate astea aveau sa moara cu timpul, lasandu-l pe el doar cu vagi amintiri. Se uita la ceasul spart de pe mana. Se oprise exact la ora 12:12. Ofta.
Isi ridica privire si si-o plimba din nou prin local. Observa ceva mai incolo o fata care statea singura. Parea pierduta la fel ca si el. Fara pprieteni, fara nimic. O privi mult timp, gandindu-se daca era bine sa o abordeze sau nu. De fapt, asta si facu. Oricum nu avea nimic de pierdut. Se muta pe scaunul de langa cel pe care statea fata.
-Buna, ii zise zambind. Ce faci singura intr-un loc ca asta?

Îi lua ceva vreme până să se dezmeticească şi să-şi alunge toate acele gânduri care o bântuiau încă de când ajunsese în oraşul acela ciudat.
În cele din urmă veni o chelneriţă la ea şi îi luă comanda. Momentan nu avea pofta de alcool, aşa că ceru doar un pahar de limonadă. Limonada era preferata ei, ar fi băut aşa ceva în continuu.
Tocmai când crezu că o să rămână singură în oraşul ăsta, o persoană veni la ea şi o salută.
" Ce faci singura intr-un loc ca asta? "
Chiar aşa, ce făcea aici? nici ea nu ştia. Îşi întoarse privirea spre persoana respectivă obervă un băiat, aşa cum ghicise după voce.
- Hmm, de ce întrebi? N-ar trebui să fiu aici? răspunse c-o altă întrebare, privindu-l lung şi în acelaş timp curioasă.

I se paru ca fetei ii lua o enetrnitate sa-i raspunda la intrebare, lucru ce-l enerva putin, dar incerca sa-si pastreze calmul. Isi puse un cot pe tegeha si-si sprijini barbia in palma. Evident ca nu avea ce face acolo si nici o companie buna nu era convins ca avea sa gaseasca. Inchise ochii. As da orice sa-l vad pe Kyu Jong. El ar stii ce sa faca in asemenea situatii si cum sa se distreze, isi zise in gand, dar se trzi brusc cand auzi, intr-un final, vocea blanda a fetei. Deschise ochii si se uita la ea. Ii raspunse tot printr-o interbare. Ura asta. Niciodata nu-i placuse sa i se raspunda cu o interbare. De obicei cand el puea o interbare astepta un raspuns.
-Era doar o simpla intrebare..., ii raspunse putin indignat. Desi fata nu paruse deloc iritata sau ceva, el ii interpreta tonul ca fiind unul iritat. Era expert in interpretarea tonului si de cele mai multe ori intelegea exact pe dos. -De cat timp esti aici?continua ceva mai calm.

ll privi mirată pe băiat, părea că ceva l deranjează, dar nu înţelesese ce anume. În fine, nu prea-i păsa.
- De câteva zile, răspunse simplu, dar totuşi afişă un zâmbet drăguţ, apoi mai luă o gură din acea limonadă. Din înntrebarea aceea înţelesese că şi el era destul de nou prin oraş, cel puâin aşa era impresia ei, dar nu ştia dacă e adevărat.
- Dar tu, eşti nou prin oraş?
Se uita cu coada ochiului înspre el, în timp ce se tot juca cu paiul, muşcând de capătul său şi aproape că-l roase.

Se parea ca nu era singurul fraier care ajunsese de cateva zile in acel oras. Stramba usor din nas, apoi se utia in directia barmanului. Era evident ca acesta uitase de el si de tequila pe care o ceruse. Barbia si-o sprijinea in mana dreapta, iar cu degetele de la mana stanga lovea intr-un anume ritm tejgheaia. Pe moment nu mai zise nimic, apoi isi intoarse din nou privirea spre fata.
-Da.. de vreo trei zile.
De cand ramase in acel oras, oftase incontinuu si observa ca isi mentinuse foarte mult timp calmul. Nu suporta sa fie captiv intr-un loc, dar ce putea face? Legatura nu putea lua cu nimeni din cauza ca toate aparatele ii se distrusera cand avionul se prabusise, dar ceva il rodea foarte tare. De ce nu avusese nicio rana in urma impactului avionului cu solul.
-Jin Sa Woo, se prezenta el, dar fara sa intinda mana. Considera ca era frumos sa se prezinte, chiar daca mai mult nu avea sa zica.

Se părea că impresia ei nu fusese greşită. Băiatul acesta, la fel ca şi ea, de abia ajunsese în oraş. Se întrebă el cum reuşise şi dacă găsise o cale pentru a ieşi de aici, deşi, din câte înţelesese, nu prea exista.
După câteva clipe acesta se prezentă. Kaoru îşi întoarse de tot privirea spre el şi zâmbi într-un mod prietenos.
- Eu sunt Kaoru, îmi pare bine.
Oare se supăra dacă îi punea vreo întrebare? De fapt, avea mai multe, dar nu voia nici să-l deranjeze sau enerveze.
- Şiii... începu eu, puţin nesigură şi în acelaş timp îi urmări expresia chipului. Cum de ai ajuns aici?

Se uita fix la ea, studiint-o atent, dar evident ca nu se putea lua dupa aparente. Probabil ca fata parea o pisica blanda, dar de fapt, era un trigru gata sa te atace in orice clipa. Niciodata nu se lua dupa aprente pentru ca stia ca acestea, de cele mai multe ori, sunt inselatoare. Inc ele din urma se prezenta si ea. Ii observa zambetul prietenos de pe buze. Chiar nu intelegea cum putea lumea zambi in asemenea momente. De fapt, el nu o facuse de mult timp, dar nici nu-i era dor sa o faca. Totusi, observa cum fata vroia sa-l intrebe sau sa-i zica ceva, dar ezita. Probabil ca-i era frica ede el sau de reactia pe care o va avea. Intr-un final, aceasta il intreba ce avusese de intrebat.
- Hmm... , icnepu ganditor. S-a prabusit avionul, iar tot echipamentul pe care il aveam acolo a fost distrus. Au murit toti membri echipajului... cu exceptia mea.
Ar fi dat orice sa fi murit si el. Macar stia ca avea sa primeasca onoruri din partea organizatiei, chiar daca murise. De fapt, din moment ce nimen nu-i mai daduse de urma, se gandea ca priobabil cei din Coreea il considerau deja mort. Ar fi dat orice sa le trimita macar un mesaj pentur a le zice ca e in viata, doar ca nu mai are cum sa se intoarca. Blestemat sa fie acest oras!!! isi zise nervos in minte, dar se abtinu sa nu dea cu pumnul in masa.

Auzise de faptul că avionul lui se prăbuşise şi era singurul care supravieţuise. De fapt, nu era chiar singurul. Exact în acel fel ajunsese şi ea în oraşul ăsta ciudat, dar totuşi începuse să se acomodeze cu el. Nu ştia sigur dacă avuseseră acelaş avion, oricum nu mai conta asta acum.
Cu toate astea, Jin, nu părea să se fi obijnuit cu locul, de fapt, aşa era şi normal, iar el părea destul de afectat din cauza asta. Adică, cine nu ar fi? Părea a fi unul dintre cele mai groaznice lucruri să ajungi într-un loc tare ciudat, să pierzi legătura cu toate persoanele importante din viaţa ta şi să rămâi blocat acolo.
- Wow... ai avut noroc că ai supravieţuit, mare noroc! spuse ea, fără să dezvăluie faptul că şi ea păţise la fel.
Îl văzu destul de încordat, uşor nervos. Şi ea era aşa din cauza întâmplării, căci era blocată aici, dar nu prea arăta lucrul acesta.
- Ar trebui să scapi de starea pe care o ai acum. De ce nu te distrezi? Bea ceva, dansează... orice te face mai bine.
Habar n-avea de ce zise asta, poate doar voia să-l ajute, însă nu avea nici cea mai mică idee dacă putea măcar să-l consoleze cu acele cuvinte. Ar fi trebuit la fapte, dar nu se simţea pregătită, nici ea, dar nici el. Poate avea nevoie doar de linişte?

Vazand ca barmanul uitase intr-adevar de el, ii facuse semn altuia, care venise imediat. comanda din nou tequila si ii zise barmanului pe un ton amenintator sa nu-l faca sa astepte. Isi intoarse din nou privirea spre fata si o asculta. Sa se distreze? NU prea stia cum sa se distreze. Foarte rar facu asta, dar cand o facuse, era cu Kyu Jong, cel mai bun prieten al lui, care mereu stia cum sa-l bine dispuna, ba mai mult, cum sa-l faca sa zambeasca. Ii era dor de acele clipe si ar fi dat orice sa poata da timpul inapoi. Ofta din nou. Chiar incepea sa se enerveze ca ofta atata.
- Si ce anume ar trebui sa fac? Ai vreo idee? intreba putin superior.
Imediat dupa asta isi lasa privirea in jos, dar si-o ridicase in momentul in care barmanul ii adusese bautura. Lua o gura mare de tequila si se strambi tare cand inghiti. Era mult mai tare de cat se asteptase si il ardea tot sistemul digestiv.

Îl auzea într-una oftând şi chiar nu părea deloc în apele sale, iar ea simţea nevoia să-l ajute, dar nu înţelegea de ce.
Auzi acea întrebare de care îi veni să râdă, însă se abţinuse. Erau o groază de lucruri de făcut ca să distrezi, dar asta depindea şi de dispoziţia băiatului. Îl privi pentru câteva clipe, gândindu-se ce să facă.
- Mai întâi dă peste cap paharul acela, îi sugeră ea, făcând o faţă de copil inocent. Alcoolul te ajuta să-ţi capeţi buna dispoziţie, chicoti ea.

Se uita incruntat la ea, apoi facu ce-i spuse. Dadu pe gat paharul de tequila si se stramba si mai tare. Intr-adevar, era prea tare pentru el, air el nu-i facea fata. Inchise ochii penur a savura acel gust intepator, apoi ii ceru barmanului inca un pahar.
- Ai avut dreptate. Bautura cdhair te bine dispune. scapa un ras usor.
Nici el nu mai stia cand bause ultima data, dar era convins ca nu a fost recent. Amicul sau tot timpul obisnuia sa-l imbete si sa-l,puna sa faca diferite chestii de care, evident, a doua zi nu-si mai amintea. Tuturor le placea sa faca misto de el pentru ca la betie, Sa Woo era in stare sa faca orice, chair orice.

Se uită lung la el când dădu acel pahar peste cap aşa de repede. Nu se aşteptase să accepte aşa usor, dar zâmbi mulţumită, poate aşa avea să-l mai bine dispună. Observă că ceru un al doilea pahar, întrebându-se dacă îl va termina pe acesta la fel de repede.
- Hmm, ai început bine, râs ea încet. Şi da, ştiu că am avut dreptate, mereu am, zise, mai mult în glumă, apoi zâmbi scurt şi scoase limba uşor într-un mod copilăros.
Îşi comandă şi ea un pahar de tequila, deşi nu prea avea aşa mare pofta de băutură, plus de asta, nu era obişnuită să bea prea mult alcool.
Curând, barmanul veni cu cele două pahare. Kaoru luă unul şi începu să bea, însă doar puţin.

Ranji satisfacut, apoi se utia la ea.
-De unde stiai ca asta ma va binedispune?
De parca nu fusese evident raspunsul, dar tequila fusese prea tare pentru el si incepuse sa nu mai gandeasca absolut deloc. Isi comandase si Kaoru in pahar, lucru ce-l surpinse. Chiar nu s-ar fi gandi ca avea sa bea o bautura asa de tare.
-Chiar ai tupeu, nu gluma...
Barmanul puse paharele cu tequila pe tejghea. Kaoru il lua pe al ei. Nu o scapa o clipa din ochi, apoi lua paharul lui si mai lua o gura de tequila. Chiar vroia sa-i simta gustul tare. De fapt, vroia sa se imbete.
-Si... mai zi-mi ceva despre tine..., zise, afisand acelasi zambet smecher pe fata.

Zâmbi uşor după prima întrebare, la care nu mai răspunse, nu avea rost. Întotdeauna alcoolul te bine dispunea şi asta funcţiona la oricine, oricât de dur ai fi şi chiar dacă nu-ţi place distracţia.
Îi dădu dreptate la partea cu tupeul, uneori avea cam multe, iar uneori deloc şi părea a fi o fire foarte timidă. Depinde în ce toane o prindeai.
- Ei bine, ce-ai vrea să afli despre mine? întrebă, în timp ce îşi trase scaunul mai aproape de băiat. Nu îi plăcea să povestească ea despre ea aşa pur şi simplu, uneori nici nu avea idei, aşa că prefera să i se pună întrebări.

Se uita ranjind la ea. Desi era mai bine dispus si ranjea ca un idiot tot timpul, nu avea chef sa o intrebe. Prefera sa o lase pe ea sa vorbeasca de buna voie. Totusi, dupa ceva timp, se gandi sa o intrebe ceva:
-Si cu ce te ocupi?
De parca raspunsul la intrebare avea sa-l ajute la ceva, dar pur ri implu il manca foarte tare sa vorbeasca cu ea. oricum, cu cine sa vorbeasca? NU avea cu cine. NU cunoscuse pe nimeni inca...
-Ce-ti palce sa faci in timpul liber?
Intrebarile erau lipsite de orice noima. De fapt, el asa le-ar fi vazut daca ar fi fost putin mai treaz, dar cum acele pahare de tequila isi facura edha efectul, nu-i mai pasa atata timp cat avea cu cine sa vorbeasca.

Tânăra se uită la paharul de tequila, ce era aproape plin, pentru că mai devreme luase doar o gură. Îl lua în mână și înainte să răspundă întrebărilor îl dădu în câteva clipe peste cap. După strânse puternic din ochi, simțind cum alcoolul își face efectul și aproape că amețise.
Se întoarse zâmbind spre băiat.
- Sunt actrită, la teatru. În timpul liber îmi place să dansez, să ascult muzică și să cânt la pian, să văd filme, să gătesc, să mă disterz, să citesc... și alte chestii din astea, dădu ușor din umeri, neștiind ce altceva să îi mai spună.
- Huh, am amețit! îi spuse ea și râse încet.
Întinse mâna spre el, apucând-o ușor pe a băiatului. De fapt, îl prinse de încheietura.
- Vrei să dansăm? îl întrebă când auzi că începu o melodie foarte dansabilă și pe care o adora.

I se facuse dintr-o data foarte cald si il lua o ameteala usoara. Stia de la ce se datora, dar chiar nu-i pasa. Vroia ca macar in seara aia sa se simta bine. O vazu pe kaoru cum dadu pe gat paharul de tequila, si simti fiori reci ep sira spinarii. Nu mai era in stare sa mai bea inca unul. Ramase totusi surprins ca fata ii zice ca era actrita. r fi vrut sa o vada intr-o zi jucand pe scena.
-Frumos, reusi sa zica.
Tresari cand il lua de mana si-l chemase la dans. Ce avea de pierdut? Se dadu jos de pe scaunul inalt, isi laas geaca enagra pe scaun, apoi emrse cu ea la dans.
-Stii, incepu ezitand, eu nu stiu sa dansez...

Când se ridică de pe scaun simți cum își pierde echilibrul, din cauză că alcoolul o cam amețise, dar norocul ei fu că Sa Woo era lângă ea și îl strânse puțin mai tare de mână, până când își recăpătă echilibrul. După, se uită stânjenită la el, încercând să zâmbească și spuse repede ”scuze”.
În cele din urmă ajunseră pe ringul de dans. Nici acolo nu-i dăduse drumul la mână, dar uitase complet să facă asta.
- Nici o problemă, îi spuse pe un ton blând. Oricine poate învăța asta și niciodată nu e prea târziu.
Ascultă cu atenție melodia și nu dură mult până să o vezi că dansează. Îi zâmbi băiatului larg și îi făcu semn să înceapă și el.
- Relaxează-te și încearcă să te miști pe ritm. E chiar distractiv.

Sa Woo se uita la kaoru cum se misca pe ritmurile acelei melodii. O privi ca un copil care desopera ceva nou. O privi asa mult timp, dar tot nu-i veni sa se miste. ii era putin rusine de faptul ca nu stia. Chiar daca fata ii spusese ce sa se relaxeze si sa simta ritmul, tot nu-i venea sa faca asta. Una dintre persoanele de acolo il impinse mai inspre fata si fu nevoit sa inceapa sa se miste epntru ca el era singurul cae nu o facea. Se uita in jur sa vada cum se miscau ceilalti, asa ca intr-un final isi dadu si el drumul.
Ii fusese imposibil sa nu observe caldura din acel local si timti cum il lua ameteala si mai tare si vedea cum se invartea totul in jurul lui, dar inca se tinera bine pe picioare. Ii mai zambea din cand in cand lui Kaoru, dar asta doar multumita alcoolului.

Îi dădu în cele din urmă drumu de la mână pentru a-l lăsa să danseze. La început părea derutat și că nu știe ce să facă. Dar Kaoru continuă să se miște pe ritmul muzicii, pe lângă băiat, încercând să-l facă să danseze și el. Spre surprinderea ei își dăduse drumul destul de repede. Nu era prea genial, dar nu se descurca chiar rău. Poate că băutura îl ajutase, își zise ea amuzată.
- Te descurci bine, îi sopti ea la un moment dat și îi zâmbi scurt.
Îi urmărea aproape fiecare mișcare și putea să observe că începe să facă progrese, dar cel mai important era să se relaxeze și să încerce să se distreze, nu să se concentreze să danseze bine.
Din când în când îi zâmbea, așa cum făcea băiatul, însă ea făcea asta în încercarea de a-l încuraja.